Dunstan

Sfântul Dunstan a fost monah benedictin, egumen al mănăstirii Glastonbury, episcop de Worcester și de Londra și, din 959, arhiepiscop de Canterbury. Prin lucrarea sa s-⁠a înnoit viața monahală din Anglia, iar Biserica engleză a fost îndreptată. A murit la 19 mai 988. Aproape două veacuri a fost cel mai iubit sfânt al Angliei.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 909-910, lângă Glastonbury, din părinții Heorstan și Cynethryth, ca rudă a unor episcopi, între ei Ælfheah cel Pleșuv, episcop de Winchester. Un biograf mai târziu, Adelard din Gand, spune că ar fi fost nepot al arhiepiscopului Athelm de Canterbury, dar acest lucru este mai puțin sigur. În copilărie a învățat la călugării irlandezi care mai trăiau, puțini la număr, la mănăstirea Glastonbury. A ajuns la curtea regelui Æthelstan și a fost iubit de rege, dar pizma curtenilor l-⁠a învinuit de vrăjitorie; a fost izgonit, bătut, legat și aruncat într-⁠o groapă de gunoi. A izbutit să se târască afară și a mers la Winchester, în slujba rudei sale, episcopul Ælfheah.

Episcopul a încercat să-⁠l convingă să se facă monah, dar Dunstan se îndoia de chemarea la o viață de celibat. Răspunsul a venit printr-⁠o boală grea, cu umflături pe tot trupul, socotită lepră, dar probabil o otrăvire a sângelui din cauza rănilor. S-⁠a hotărât atunci să primească tunderea în monahism, în 943, în fața episcopului, și s-⁠a întors la Glastonbury ca sihastru. Lângă biserica veche a Sfintei Maria și-⁠a ridicat o chilie mică, unde studia, lucra și cânta din harfă. O legendă mai târzie spune că, atunci, diavolul l-⁠a ispitit, iar Dunstan l-⁠a prins de nas cu cleștele lui.

Monah și egumen

La Glastonbury, Dunstan lucra ca argintar și în scriptoriu și s-⁠a făcut cunoscut ca muzician, miniaturist și meșter în metal. Se crede că el este autorul desenului cu Hristos și un mic monah îngenuncheat, din Glastonbury Classbook. Doamna Æthelflæd, nepoata regelui Æthelstan, l-⁠a luat drept sfetnic și, la moarte, i-⁠a lăsat o avere mare, pe care el a folosit-⁠o mai târziu pentru înnoirea monahismului. Tot atunci a murit tatăl lui, iar Dunstan a moștenit averea lui. După moartea regelui Æthelstan, regele Edmund l-⁠a chemat la curtea de la Cheddar și l-⁠a făcut slujitor al statului; din nou, invidia curtenilor l-⁠a prigonit, iar regele era gata să-⁠l alunge. Edmund l-⁠a făcut apoi egumen al mănăstirii Glastonbury.

Dunstan a început îndată reforma: a așezat pe temeliile Regulii Sfântului Benedict viața monahală a mănăstirii și a refăcut lăcașul. Regele Eadred, urmașul lui Edmund, i-⁠a încredințat finanțele regatului. Sub regele Eadwig, Dunstan a fost izgonit în Flandra pentru severitatea lui morală, dar a putut să se întoarcă după ce regele a fost răsturnat. Noul rege, Edgar, l-⁠a chemat la curte și l-⁠a făcut mai întâi episcop de Worcester (957), apoi de Londra (958) și, în 959, arhiepiscop de Canterbury. Ca sfetnic al regelui a condus bine țara și a împins cu stăruință reforma Bisericii, dând multă grijă învățăturii.

Ultimii ani și cinstirea

Când Edgar a murit, în 975, Dunstan l-⁠a sprijinit pe fiul lui mai mare, Eduard, care a ajuns rege; după trei ani, Eduard a fost ucis. A urcat pe tron fratele său, Æthelred cel Nesocotit, iar Dunstan a părăsit slujba și s-⁠a retras de la curte. A trecut la Domnul la 19 mai 988, la Canterbury. Viața lui a stat curând în luarea-⁠aminte a hagiografilor, între care Adelard din Gand și Osbern din Canterbury. Este cinstit ca ocrotitor al fierarilor și al aurarilor, iar Biserica Ortodoxă Rusă îl pomenește în duminica a treia după Rusalii, odată cu soborul sfinților din Britania și Irlanda.