Alexandru Petrovski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Petrovski (1851-1940) a fost arhiepiscop al Harkovului, fiu de diacon din Luțk, învățător de școală populară, apoi monah, egumen și episcop în anii prigoanei sovietice. Arestat în 1938 la peste optzeci de ani, a murit în spitalul închisorii nr. 1 din Harkov la 24 mai 1940. Cinstit local în Eparhia Harkovului din 1993, a fost canonizat de Biserica Rusă în anul 2000, între noii mucenici și mărturisitori.

Învățătorul

S-⁠a născut la 23 august 1851 la Luțk, în Volânia, în familia unui diacon. Și-⁠a pierdut devreme tatăl și a fost crescut de mama sa, pe care o iubea mult. A absolvit patru clase ale Seminarului Teologic din Volânia și a fost ani la rând învățător în școli populare. Din 1892 a predat în școala parohială din satul Kniaghinino, ținutul Dubno, iar în 1897 a fost numit citeț (psalt) al bisericii Înălțării Sfintei Cruci de acolo.

Monahul

La 1 septembrie 1899 a intrat în Mănăstirea Sfânta Treime din Derman, iar la 9 iunie 1900 a primit tunderea în monahism, păstrându-⁠și numele Alexandru, și a fost rânduit econom. La 15 august 1900, în catedrala Lavrei Pocaev, a fost hirotonit ierodiacon, iar la 29 octombrie 1900 ieromonah, fiind numit sacristan al mănăstirii Derman, cu păstrarea ascultării de econom și a predării la școala parohială. Din 18 noiembrie 1900 a purtat și atribuțiile de stareț. În 1901 a fost mutat la Mănăstirea Bobotezei din Kremeneț, ca vistiernic. Predă Legea lui Dumnezeu și a luat parte la Frăția Bobotezei din Kremeneț, menită să întărească credința ortodoxă și să se împotrivească catolicismului și uniatismului; în 1902 a devenit vistiernicul frăției. Arhiepiscopul Modest (Strelbițki) al Volâniei i-⁠a dat binecuvântare „pentru activitatea și râvna în slujba de vistiernic”.

Sursa ucraineană spune altceva despre acest început: că a fost tuns în monahism în 1900 la Mănăstirea Donskoi din Moscova, unde a fost hirotonit ieromonah, iar apoi ridicat la rangul de arhimandrit și numit stareț al Mănăstirii Mgar. Cronologia sursei ruse, mai amănunțită, merge pe alt drum: în Donskoi ajunge abia în 1908. Aici arătăm ambele versiuni.

În 1903 a fost mutat în eparhia Turkestanului, ca vistiernic și apoi econom al casei arhierești, membru în consiliul școlar eparhial și în comitetul de revizie (sursa ucraineană adaugă că a fost și membru al Societății Palestiniene). În 1905 a fost numit temporar membru al consistoriului duhovnicesc al Turkestanului, vistiernic al societății misionare a Turkestanului și a primit „pentru merite în ramura duhovnicească” cruce pectorală. Climatul îi strica sănătatea, așa încât în februarie 1906 a fost mutat la Mănăstirea Adormirii de la Jirovici, în eparhia Grodno, tot ca vistiernic și totodată conducător al școlii parohiale cu două clase.

La începutul lui 1908, la 38 de ani, a trecut la mănăstirea stavropighială Donskoi din Moscova și a fost numit curând ținător de loc al starețului. Viața mănăstirii era tulburată de un îndelung conflict între stareț și frați; procurorul cancelariei sinodale din Moscova scria: „De crezut că sub egumenia ieromonahului Alexandru, nou mutat, despre care avem cele mai bune păreri, pacea și rânduiala se vor așeza din nou în mănăstire”. Din 1911 (sursa ucraineană spune 1910) a fost egumen al Mănăstirii Schimbării la Față de la Lubnî (Mgar), iar din decembrie 1917 egumen al Mănăstirii Pecerski din Pskov.

Slujirea în ținutul Poltava

În 1918 s-⁠a mutat la Poltava, la arhiepiscopul Teofan (Bâstrov). Din 1919 a fost paroh al bisericii schitului Mănăstirii de maici Nașterea Maicii Domnului din Kozelșcina, guberniei Poltava, iar apoi duhovnic al schitului alcătuit de o parte din maici lângă râul Psel. Avea voce de tenor, iubea cântarea și știa să îndemne poporul la cântare obștească. Slujba se săvârșea cu râvnă, după tipic, iar privegherea ținea cel puțin patru ceasuri și se desfășura cu mare avânt duhovnicesc. În 1932 autoritățile au închis schitul, iar în același an a fost egumen al Mănăstirii Kiev-⁠Nikolaev.

Episcop

La 30 octombrie 1932, la Kiev, a fost hirotonit episcop de Uman, vicar al eparhiei Kievului. Din 25 august 1933 a fost episcop de Vinița. În 1934 a fost membru al Sfântului Sinod Patriarhal Provizoriu pe lângă locțiitorul locțiitorului patriarhal, mitropolitul Serghie (Stragorodski). Din 20 mai 1937 a fost arhiepiscop de Harkov. În acel timp, în oraș mai rămăsese deschisă o singură biserică ortodoxă, cea a Maicii Domnului de Kazan, la care veneau atât de mulți oameni încât Împărtășania ținea ceasuri întregi.

Arestarea și moartea în temniță

La 28 iulie 1938 a fost arestat de NKVD pentru regiunea Harkov, bănuit de propagandă și agitație contrarevoluționară, ca membru al organizației bisericești antisovietice a „ioaniților”, și acuzat de spionaj în folosul Poloniei. La 17 iunie 1939 a fost condamnat la zece ani de închisoare. La 5 ianuarie 1940 sentința a fost anulată și dosarul trimis la o nouă cercetare, dar nu a fost eliberat, în ciuda vârstei înaintate. A fost ținut în pavilionul bolnavilor incurabili și a murit în spitalul închisorii nr. 1 din Harkov, în al optzeci și nouălea an al vieții. Sursa rusă și textul sursei ucrainene dau ca dată 24 mai 1940; rubrica de început a celei ucrainene scrie 12 mai.

Trupul a fost trimis din greșeală din închisoare la morga medico-⁠legală a orașului. Când s-⁠a aflat greșeala, închisoarea a dat dispoziție să fie adus înapoi, dar credincioșii au reușit să-⁠l înlocuiască și să-⁠l îngroape pe ascuns pe cimitirul Zaliutin din Harkov, însemnând locul cu un semn special. Moaștele sfântului se află astăzi în catedrala Bunei Vestiri din Harkov.

Canonizarea și cinstirea

La 10 februarie 1993, din inițiativa mitropolitului Nicodim (Rusnak) de Harkov și Bogoduhov, arhiepiscopul Alexandru a fost reabilitat. La 22 iunie 1993 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-⁠a proslăvit ca sfânt cinstit local al Eparhiei Harkovului. În august 2000, Sinodul Arhiereilor al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a canonizat între sfinții mucenici și l-⁠a trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. La 1 aprilie 2015, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a fost stabilită sărbătoarea Soborului Sfinților Ținutului Vinița, în care, între cei cincisprezece nevoitori legați de ținut, a fost trecut și sfințitul mucenic Alexandru (Petrovski), arhiepiscop de Harkov. Soborul se prăznuiește la 14 septembrie (stil nou). În Harkov există un monument închinat lui.