Dimitrie Donskoi

Sfântul Binecredinciosul Mare Cneaz Dimitrie Donskoi a fost cneaz al Moscovei din 1359 și mare cneaz de Vladimir din 1362 până la moartea sa, în 1389. A condus oastea rusă la izbânda de la Kulikovo, din 1380, împotriva tătarilor. Porecla Donskoi (al Donului) vine de la râul Don, pe malul căruia s-⁠a dat bătălia. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a canonizat la 6 iunie 1988, iar pomenirea lui este la 19 mai.

Copilăria și tinerețea

S-⁠a născut la Moscova la 12 octombrie 1350, fiul cel mare al cneazului Ioan al II-⁠lea și al Alexandrei, a doua lui soție, fiica lui Vasili Veliaminov, mare comandant al Moscovei. Tatăl său a murit la 13 noiembrie 1359, când Dimitrie avea nouă ani, și a rămas pe tron. Sinaxarul spune că a fost crescut în evlavie și că a iubit pe Dumnezeu din copilărie. Educația lui a fost îngrijită de Sfântul Alexie, mitropolitul Moscovei, care a fost prieten și sfetnic al tatălui său. Mitropolitul a condus de fapt treburile statului în anii minoratului, până la moartea sa, în 1378, și a legat interesele Bisericii ruse de cele ale Moscovei.

În 1360, după tulburările din Hoarda de Aur, marele cnezat de Vladimir a trecut la Dimitrie Konstantinovici de Suzdal. În 1362 Dimitrie al Moscovei a primit iarlâc-⁠ul (patentă de domnie) de la hanul Murad și, împreună cu boierii și cu vărul său Vladimir Andreevici de Serpuhov, l-⁠a alungat pe rival din Vladimir. Sinaxarul rusesc subliniază că tânărul cneaz l-⁠a cruțat pe adversar, lăsându-⁠l să domnească la Suzdal, și că a căutat să îmbine forța cu milostivirea. În 1366 s-⁠a căsătorit cu Evdokia, fiica lui Dimitrie al Suzdalului, cu care a avut cel puțin doisprezece copii. Ea a devenit după moartea lui monahia Eufrosina și este cinstită ca sfântă.

Domnia și strângerea țării

Dimitrie a dus o politică tot mai independentă. În 1367 Kremlinul Moscovei a fost zidit pentru prima oară în piatră, iar noile ziduri au rezistat asediilor lituanianului Algirdas, în 1368 și 1370. Au urmat lupte cu cnezatul Tverului, ale cărui prinți căutau sprijinul Lituaniei și al Hoardei, și o pace cu Lituania, încheiată prin mitropolitul Alexie. Din 1374 a încetat să plătească tribut lui Mamai. În 1375, după o nouă încercare a lui Mihail de Tver de a ridica pretenții, Dimitrie a strâns forțele celorlalți cneji ruși, iar Mihail l-⁠a recunoscut ca "frate mai mare". Dimitrie a fost primul cneaz al Moscovei care a sfidat deschis stăpânirea mongolă în Rusia.

Kulikovo

Hoarda era slăbită de război civil. În 1378 Mamai a trimis o oaste, pe care Dimitrie a învins-⁠o la râul Vozha. Doi ani mai târziu, Mamai a venit el însuși cu o oaste mare împotriva Moscovei. Înainte de bătălie, la 18 august 1380, Dimitrie s-⁠a dus la Sfântul Serghie de Radonej, care l-⁠a binecuvântat, a prorocit biruința și i-⁠a trimis doi monahi, schimonahii Alexandru Peresvet și Andrei Oslabia. Sursele moderne notează că Serghie a dat binecuvântarea doar după ce s-⁠a încredințat că toate căile pașnice au fost încercate. Cneazul a plecat din Moscova la 20 august. Sinaxarul mai spune că, în tabără, o icoană a Sfântului Nicolae a apărut în văzduh deasupra unui pin și s-⁠a lăsat în mâinile cneazului.

La 8 septembrie 1380, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, între râurile Don și Nepriadva, la vreo 250 de kilometri sud de Moscova, oastea rusă a învins armata tătaro-⁠mongolă a lui Mamai. Lupta a început cu un duel între doi luptători: cel rus, Alexandru Peresvet, și cel tătar, Temir-⁠Murza, care s-⁠au ucis unul pe altul din prima ciocnire. După tradiția sinaxarului, un războinic lituanian din oastea cneazului, Montvid Montvilo, a primit pe trupul lui lovitura de sabie ce era menită marelui cneaz, iar sabia a izbit icoana Sfântului Nicolae pe care o purta la piept. Din Montvilo se trage familia Motovilov, din care a făcut parte Nicolae Motovilov, cel care a notat convorbirea cu Sfântul Serafim de Sarov.

După izbândă, Dimitrie a poruncit un Te Deum de mulțumire către Dumnezeu și Sfântul Nicolae și a ridicat pe locul acela o biserică și o mănăstire. A întemeiat Mănăstirea Adormirii pe râul Dubenka și biserica Nașterii Maicii Domnului lângă mormintele celor căzuți. Din acea zi a primit numele "al Donului". Sâmbăta morților dinaintea zilei Sfântului Dimitrie al Tesalonicului, Dimitrievskaia, a fost rânduită în pomenirea ostașilor ortodocși uciși la Kulikovo.

Ultimii ani

Mamai a fost răsturnat de generalul Tohtamîș, care a reafirmat stăpânirea mongolă asupra Rusiei și a prădat Moscova în 1382, pentru împotrivirea lui Dimitrie față de Mamai. Dimitrie i-⁠a jurat totuși credință și a fost reconfirmat drept perceptor al tributului și mare cneaz de Vladimir. Prestigiul Moscovei a crescut însă mult printre cnezatele rusești. Dimitrie și-⁠a petrecut ultimii ani întărindu-⁠și autoritatea, iar spre sfârșitul domniei a unit definitiv scaunele Moscovei și Vladimirului, dublând practic teritoriul cnezatului.

A adormit întru Domnul la 19 mai 1389, în vârstă de treizeci și nouă de ani, după ce a luat schima, și a fost îngropat în catedrala Arhanghelilor din Kremlin. A fost primul mare cneaz care a lăsat moștenire titlurile fiului său, Vasili I, fără a cere încuviințarea hanului. Un fragment de os, se spune din mâna cu care ținea sabia, a fost scos din mormânt la o renovare a catedralei.

Cinstirea

Istoriografia rusă îl socotește erou național și figură centrală a Rusiei medievale. Dimitrie a fost canonizat la 6 iunie 1988, la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, la Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse sub patriarhul Pimen. Îl pomenește la 19 mai (calendar Menaion) și, în soboare, la 6 iulie, cu sfinții din Radonej, și la 22 septembrie, cu sfinții din Tula, precum și în Soborul sfinților din Moscova. Pe calendarul civil al Bisericilor pe stil vechi aceste zile cad cu 13 zile mai târziu (19 mai este 1 iunie).