Gheorghe din Diipion

Cuviosul Gheorghe din Diipion, numit cel de curând arătat, a trăit în veacul al X-⁠lea. După Codicele din Paris a înflorit pe vremea lui Ioan I Tzimiskes (969-976), iar după Codicele din Viena pe vremea lui Roman și Constantin Porfirogenetul (956-963).

Gheorghe avea soție și copii, pe care i-⁠a părăsit, și a umblat din loc în loc, din orașe în pustie, în lipsuri și necazuri. În ultimele șapte zile ale vieții a venit la Constantinopol și s-⁠a adăpostit în biserica Sfântului Ioan Teologul din Diipion, unde a adormit în pace. Cei care l-⁠au pregătit pentru înmormântare au văzut cu uimire că avea legate pe trup fiare foarte grele, care îi mistuiseră tot trupul. Înțelegând că era un ascet, au făcut un sarcofag de piatră și l-⁠au îngropat în pridvorul bisericii. De atunci locul acela izvorăște mir, care vindecă felurite boli și face multe minuni. Este pomenit la 11 martie (stil nou).