Teodora din Arta

Sfânta Binecredincioasă Teodora din Arta (Teodora Petralifina) a fost soția despotului Epirului, Mihail al II-⁠lea Comnen Duca, și este cinstită ca sfântă în Biserica Ortodoxă, ocrotitoare a orașului Arta. A trăit în veacul al XIII-⁠lea și a adormit după 1270 (după unele izvoare, în jurul lui 1280). Se pomenește la 11 martie.

Neamul și căsătoria

Viața ei se cunoaște mai ales dintr-⁠o scurtă viață scrisă de monahul Iov, uneori socotit același cu clericul Iov Iasitul de la sfârșitul veacului al XIII-⁠lea; din pricina multor greșeli de cronologie și de neamuri, identificarea este îndoielnică. Teodora s-⁠a născut între 1210 și 1216 la Servia (după alte izvoare, la Salonic), fiica sebastocratorului Ioan Petralifa, guvernator al Tesaliei și Macedoniei, și a Elenei, dintr-⁠un neam aristocratic din Constantinopol. Familia Petralifa era de obârșie normandă, intrată în slujba Bizanțului și răsplătită cu mari ranguri. După moartea tatălui, Teodora a ajuns sub ocrotirea despotului Epirului, Teodor Comnen Duca. După înfrângerea acestuia la Klokotnița (1230), puterea a trecut la nepotul lui nelegitim, Mihail al II-⁠lea, care, trecând prin Servia, a fost impresionat de frumusețea ei și, se spune, ca să-⁠și întindă puterea, s-⁠a căsătorit cu ea de îndată după ce a ajuns despot, în 1231, deși era încă o copilă.

Surghiunul și răbdarea

Teodora, fire sensibilă și dăruită lui Dumnezeu, nu putea urma felul de viață lumesc al soțului ei și devenea tot mai mult pildă de împărăteasă smerită și milostivă. Mihail a părăsit-⁠o, deși era însărcinată cu viitorul urmaș, Nichifor, și a început să trăiască cu iubitele, între care o doamnă din Arta, Gangrena, pe care a adus-⁠o în palat. Teodora a răbdat fără cârtire sărăcia, găzduită de un preot din satul Prinista. Surghiunul a ținut cinci ani (după unele izvoare, șase); apoi Mihail s-⁠a pocăit și a chemat-⁠o înapoi, și au trăit de atunci împreună.

Ca soție a stăpânitorului Epirului, Teodora a stăruit, se spune, pentru legături mai strânse cu vechiul rival al Epirului în moștenirea imperiului bizantin, Imperiul de la Niceea. Istoricul Gheorghe Acropolit, contemporan, o pomenește însoțind pe fiul ei Nichifor la logodna și apoi la nunta lui cu Maria, fiica împăratului Teodor al II-⁠lea Lascaris. Apropierea a adus rezolvarea certurilor bisericești dintre cele două state și titlul de despot pentru Mihail, dar nu a durat mult.

Ctitoriile și cinstirea

Teodora a întemeiat mănăstirea Sfântul Gheorghe din capitala Epirului, Arta, unde s-⁠a retras după moartea lui Mihail și unde a fost îngropată; biserica a fost numită mai târziu a Sfintei Teodora, iar mormântul ei a ajuns loc de pelerinaj, căci i se atribuie multe minuni. Au avut șase copii: Nichifor I, urmașul la tron, Ioan, Dimitrie (numit Mihail Kutrules), Elena, măritată cu Manfred al Siciliei, Ana, măritată întâi cu Guillaume al II-⁠lea de Villehardouin, apoi cu Nicolae al II-⁠lea de Saint-⁠Omer, și Elena Angelina Duca.