Ioan Moshu

Cuviosul Ioan Moshu a fost monah bizantin și scriitor duhovnicesc de neam georgian, cunoscut mai ales ca autor al „Limonarului”, numit și „Livada duhovnicească”. S-⁠a născut în jurul anului 550, probabil la Damasc, și a adormit în 619, la Roma. Este pomenit împreună cu ucenicul său Sofronie la 11 martie.

Viața I s-⁠a dat epitetul „Evcratul”, adică cel stăpân pe sine. A trăit pe rând cu monahii de la mănăstirea Sfântului Teodosie, la sud-⁠est de Ierusalim, printre pustnicii din valea Iordanului și în Lavra Nouă a Sfântului Sava cel Sfințit, lângă Tecoa, la răsărit de Betleem. Prin 578 a plecat în Egipt cu Sofronie, mai târziu patriarh al Ierusalimului, și a ajuns până la Marea Oază din deșertul Libiei. După 583 a venit pe muntele Sinai și a petrecut vreo zece ani în Lavra Eliotilor, apoi a vizitat mănăstirile de lângă Ierusalim și Marea Moartă. În anii 580 s-⁠a întors în Egipt, ca să se întâlnească cu refugiații, într-⁠o vreme când înrâurirea bizantină slăbea și mai multe mănăstiri din Wadi el Natrun fuseseră dărâmate, iar trei mii cinci sute de monahi risipiți în Levant. În 604 a mers la Antiohia, dar s-⁠a întors în Egipt în 607. Mai târziu a plecat în Cipru, iar în 614 sau 615 la Roma, unde a murit în 619. Pe patul de moarte l-⁠a rugat pe Sofronie să-⁠l îngroape, dacă se putea, pe Sinai, ori altfel la mănăstirea Sfântului Teodosie de lângă Ierusalim. Fiindcă Sinaiul era atunci cucerit de saracini, Sofronie l-⁠a îngropat la Sfântul Teodosie. Epitetul îi vine, după alții, de la băutura „eucratos” a unei mănăstiri întemeiate de el la Cartagina.

Limonarul Este autorul uneia dintre cele mai vechi lucrări hagiografice, numită în greacă „Leimon pneumatikos”, în latină „Pratum spirituale”, citată și ca „Limonarion” sau „Noul Rai”, pe care a scris-⁠o în anii 610. În ea povestește experiențele lui cu mulți mari nevoitori pe care i-⁠a cunoscut în lungile lui călătorii, mai ales în Palestina, Sinai și Egipt, dar și în Cilicia și Siria, și repetă istorisirile folositoare pe care aceștia i le spuneau. Lucrarea e plină de minuni și de vedenii extatice, arată limpede obiceiurile monahismului răsăritean, cuprinde date însemnate despre cultul și slujbele vremii și face cunoscute ereziile care amenințau Biserica din Răsărit. Într-⁠un timp în care orașele din răsăritul Mediteranei decădeau, scrierile lui arată prăbușirea lumii de odinioară înfloritoare a Imperiului Roman de Răsărit. În rusa veche este cunoscut ca „Limonar” sau „Pateric de pe Sinai”. Împreună cu Sofronie, a scris și o viață a Sfântului Ioan Milostivul, din care un fragment se păstrează în capitolul întâi al vieții scrise de Leontie al Neapolei.