Gheorghe Sinaitul

Sfântul Cuvios Gheorghe Sinaitul a fost egumen și mare nevoitor pe Muntele Sinai, în vremea împăratului Iustinian I (527-565) și a patriarhului Petru I al Ierusalimului (524-552). Viața lui este cunoscută din „Livada duhovnicească” a lui Ioan Moshu, unde este redată o istorisire a egumenului Damiana despre el. Era postitor și foarte virtuos.

Odată, în Sâmbăta Mare, bătrânul Gheorghe a dorit să se împărtășească în biserica Învierii din Ierusalim. Sinaxarul istorisește că în chip minunat s-⁠a aflat îndată, de pe Sinai, la Dumnezeiasca Liturghie din biserica Învierii și s-⁠a împărtășit cu Preacuratele Taine din mâinile patriarhului Petru. După Împărtășanie, patriarhul l-⁠a întrebat pe econom, pe Mina, când a sosit avva sinaitul, pentru că nu-⁠l văzuse mai înainte, dar nici economul nu știa. Patriarhul a poruncit să fie poftit la masă, însă Gheorghe, după ce s-⁠a rugat, s-⁠a aflat îndată iar în chilia lui de pe Sinai. Patriarhul s-⁠a supărat că Gheorghe nu a șezut la masa lui și a trimis o scrisoare Părinților de pe Sinai. Aflând însă că sfântul nu ieșise niciodată din chilie, a înțeles că este un om sfânt și a slăvit pe Dumnezeu. Într-⁠o variantă a istorisirii, Gheorghe a răspuns în scris că peste șase luni se vor întâlni înaintea Domnului, ceea ce s-⁠a și întâmplat: după o jumătate de an, el și patriarhul au murit în pace. Enciclopedia ortodoxă rusă datează sfârșitul bătrânului în 544-545, în timp ce patriarhul Petru ar fi murit în 552 după alte izvoare.