Gherman Maroulis

Cuviosul Gherman Maroulis a fost monah din Tesalonic, trăitor la Sfântul Munte, cinstit ca sfânt între cuvioși pentru apărarea Ortodoxiei și lupta lui împotriva unirii de la Lyon. S-⁠a născut în 1252 și a murit în 1336, la optzeci și patru de ani.

S-⁠a născut în Tesalonic, în Imperiul Bizantin, într-⁠o familie creștină înstărită, cu numele de mirean Gheorghe Maroulis. Tatăl lui era un înalt dregător al finanțelor și totodată judecător în oraș, numit de împăratul Ioan Vatatzes. Familia lui venea din Asia Mică. Din copilărie a avut înclinare spre nevoință și, la optsprezece ani, în 1270, a plecat la Sfântul Munte, unde a fost sub ascultarea duhovnicească a monahului Ioan de la Dohiariu. După dorința tatălui său, Ioan l-⁠a trimis pe Gherman la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Tesalonic, unde Ioan se lupta împotriva unirii impuse de unirea de la Lyon. În 1275 Ioan a fost ucis ca mucenic la Tesalonic de susținători ai unirii.

După moartea lui Ioan, Gherman a fost cinci ani sub îndrumarea starețului Iov. La început au fost amândoi la Karyes, apoi s-⁠au mutat într-⁠o peșteră a Marii Lavre. În 1280 Iov a devenit egumen al Marii Lavre și Gherman a trecut la starețul Miron, pe care patriarhul Atanasie I al Constantinopolului l-⁠a numit pildă de monah. Apoi a fost sub îndrumarea tesalianului Malahia, care în 1305 a devenit mitropolit al Tesalonicului, și după aceea ucenic al lui Atanasie Metaxopulos, care înainte de 1308/1309 a ajuns egumen al Lavrei, și la urmă al lui Teodorit. Îndelungata lui ucenicie la duhovnici de seamă i-⁠a dat o bogată experiență duhovnicească și cunoștințe și l-⁠a făcut în stare să crească la rândul lui o serie de monahi athoniți. A ajuns cunoscut și pentru vindecări socotite făcătoare de minuni, de care povestește Filotei I Kokkinos. Mai târziu s-⁠a mutat la Karakalu, unde a murit în 1336, la optzeci și patru de ani.