Grigorie Dernov

Sfântul Mucenic Grigorie Dernov a fost unul dintre cei trei fii ai protoiereului Pavel Dernov din Elabuga, care au fost uciși în 1918 odată cu tatăl lor, în vremea prigoanei bolșevice. Calendarul îi pomenește laolaltă pe sfințitul mucenic Pavel și pe fiii lui Boris, Grigorie și Simeon.

Grigorie s-⁠a născut la 23 ianuarie 1899 la Elabuga. A terminat școala reală de acolo, clasa suplimentară, și a intrat la Institutul Tehnologic din Petrograd. Fratele lui mai mare, Boris, născut la 17 mai 1897, a intrat la Institutul de Căi Ferate din Petersburg, iar cel mic, Simeon, născut la 1 februarie 1901, a apucat să facă doar școala reală.

În 1918, când Elabuga a fost ocupată de detașamentul pedepsitor al lui E. Kolcin, în oraș a început teroarea. După predici îndrăznețe, citirea în biserică a epistolei Patriarhului Tihon și mustrarea profanatorilor bisericii, protoiereul Pavel Dernov a fost înfățișat de pedepsitori drept organizatorul principal al răscoalei din Elabuga. În casa lui s-⁠a făcut percheziție la 12 februarie 1918 (stil vechi). A fost arestat, soldați beți l-⁠au dus pe gheața râului Toima și l-⁠au împușcat în noaptea următoare.

În dimineața de 14 februarie (27 februarie pe stil nou), când vestea morții tatălui nu ajunsese la familie, cei trei frați au plecat să-⁠l caute și au fost arestați de soldați. Martorii spun că pe drum spre locul execuției au mărturisit cu glas tare credința ortodoxă. Frații Dernov au fost scoși sub digul orașului, la un loc numit „Reajî”, și împușcați cu gloanțe explozive, iar pedepsitorii au tras haotic în tineri și i-⁠au sfârșit cu baioneta. Toți trei au fost uciși.

La înmormântarea tatălui și a fiilor Boris, Grigorie și Simeon s-⁠a strâns multă lume, iar nici detașamentul pedepsitor nu a împiedicat slujba. Au fost îngropați în cimitirul Sfânta Treime din oraș, la stânga pridvorului bisericii. În vremea sovietică cimitirul a fost distrus, biserica dărâmată, iar mormântul pierdut. La 92 de ani după moarte, la 30 septembrie 2010, la locul presupus al înmormântării s-⁠a ridicat o piatră de mormânt, cu sprijinul urmașilor și prin osteneala nepoatei preotului, Anna Filippova.

Este pomenit la 27 februarie (stil nou, 14 februarie pe stil vechi), la 17 octombrie, în Soborul sfinților din Kazan, și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi schimbătoare).