Grigorie Gariaev

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Gariaev, preot, s-⁠a născut la 29 ianuarie 1878 în satul Pianteg din ținutul Cerdîn, într-⁠o familie de preot: tatăl său, Simeon Evanghelovici Gariaev, era slujitor al bisericii Sfântul Proroc Ilie, iar mama, Anfisa Varlaamovna. În 1871, în casa protoiereului Simeon se deschisese prima școală din sat pentru copiii țăranilor, apoi transformată în școală populară, unde Grigorie și-⁠a făcut învățătura de bază.

În 1900 a terminat seminarul teologic din Perm. La 9 iunie al aceluiași an a fost hirotonit citeț de episcopul Petru (Losev) al Permului și Solikamskului și numit psalmist la biserica Sfântul Proroc Ilie din satul Nikulino. În august 1900 a fost hirotonit diacon, iar la 10 septembrie preot, la biserica Sfinților Petru și Pavel din satul Kosmo-⁠Damianskoe, ținutul Solikamsk. La 11 decembrie 1903, la cererea enoriașilor și la a lui, a fost mutat la biserica Mântuitorului din orașul Solikamsk. În parohia mare, cu un singur preot, a purtat cu râvnă multe însărcinări: din 1904 a fost membru al consiliului școlar eparhial al ținutului, a fost în comitete de verificare a bugetului școlii teologice, a fost secretar, învățător de religie la școlile din oraș, casier și altele. A primit ca răsplată epigonatul în 1904, scufia în 1907 și camilafca în 1915.

În 1918, în valul represiunilor din gubernia Perm, a fost arestat și dus la Perm, unde a fost împușcat de ostașii armatei roșii la 8 septembrie, în ziua Nașterii Maicii Domnului (21 septembrie în calendarul nou). În ziarul comitetului executiv al gubernei, la 9 octombrie 1918, era publicată o listă a celor împușcați „drept răspuns la atentatul asupra membrilor Comisiei extraordinare”, în care, la numărul 21, figura „Gorliaev [Gariaev] Semion Grigorievici, preot, din Sutele Negre”. După mărturia unui martor, împușcarea lui s-⁠a făcut pe a cincea verstă a drumului Siberiei, ca și a protoiereului Alexandru Șkleaev. După ce armata albă a ocupat Permul, la 8 mai 1919, pe drumul Siberiei, la a patra verstă de oraș, într-⁠un loc de gunoaie, au fost dezgropate opt trupuri, șapte de clerici și unul de mirean. Trupul preotului Grigorie Gariaev a fost recunoscut de rude. Slujba de înmormântare a fost făcută la 13 mai de soborul clericilor în frunte cu episcopul Boris (Șipulin) și au fost îngropați la cimitirul episcopal de lângă catedrala Schimbarea la Față.

Nepotul lui, Ghenadie Denisov, mărturisește că părintele Grigorie fusese îngropat într-⁠o groapă comună. Cel mort a fost recunoscut de un frate după monogramele brodate pe haine, „G. G. S.”, căci fața nu mai putea fi recunoscută din pricina bătăilor. Ulterior, autoritățile au așezat acolo o grădină zoologică, iar la un moment dat, deasupra mormântului lui, lângă zidul grădinii, a stat o cușcă cu o cămilă.

În familia lui erau opt copii. În clipa arestării a mai apucat să-⁠i spună soției, Vera Vasilievna, să păstreze familia. În 1919 familia a plecat cu armata albă în retragere la Kurgan, iar la Kungur preoteasa a schimbat actele copiilor, lăsând numele, dar scriind alt loc de naștere. Familia a trăit în frică, ascunzându-⁠se, apoi Vera Vasilievna s-⁠a mutat în satul Torgovișce, raionul Suksun, unde a fost învățătoare, iar mai târziu directoare de școală. Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din 2000 l-⁠a proslăvit între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Este pomenit la 22 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 14 februarie, în Soborul sfinților din mitropolia Perm (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).