Himeriu din Ierusalim

Sfântul Mucenic Himeriu din Ierusalim a fost ostaș bizantin și se numără printre cei zece soldați tăiați cu sabia la Ierusalim, împreună cu Calinic, în vremea cuceririi arabe, cam în anul 637. Numele lui nu este legat de alte fapte decât de această mărturisire.

Povestea acestor ostași se păstrează într-⁠o relatare a pătimirii lor (passio), publicată de Hippolyte Delehaye în 1904. Cetatea Gaza a căzut în mâinile arabilor musulmani, iar soldații bizantini care o apărau s-⁠au predat, dar au fost siliți să se lepede de credința creștină. Fiindcă au refuzat, au fost duși la Ierusalim, unde i-⁠a vizitat patriarhul Sofronie. După câteva luni s-⁠au împotrivit din nou și zece dintre ei, în frunte cu Calinic, au fost decapitați și îngropați la 11 noiembrie. Ceilalți cincizeci au fost duși la Eleutheropolis și uciși la 17 decembrie.

Martirologiul roman pomenește pe aceștia în două zile, la 6 noiembrie și la 17 decembrie, cu toate numele din relatare. Himeriu este cinstit la 6 noiembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite. Sursele de care dispunem nu arată o canonizare sinodală ortodoxă.