Iacob Arhipov

Sfântul Sfințit Mucenic Iacob Arhipov (1888-1937), preot, s-⁠a născut la 14 octombrie 1888 în satul Belenițîno, gubernia Vladimir, în familia săracă de țărani a lui Ivan Arhipov. De mic îl iubea pe Domnul și avea un glas frumos. Încă adolescent, a hotărât să plece de acasă. Până în 1914 a „umblat prin diferite biserici ca cântăreț bisericesc”, apoi a slujit ca psalmist în ținuturile Pohehonie și Danilov și a predat cântare la școala din satul Ermakovo. Acolo a cunoscut-⁠o pe viitoarea sa soție, Ana Nikolaevna.

În 1919 a fost chemat în Armata Roșie, unde, prin ocrotirea Domnului, a condus secția de coruri. După demobilizare a primit hirotonia de preot și în 1921 a fost numit la catedrala Schimbarea la Față a mănăstirii Spaso-⁠Ghennadiev, închisă deja. Legătura cu monahii mănăstirii și slujbele dese făcute împreună l-⁠au făcut pe părintele Iacob, trimis după nouă ani la o biserică obișnuită de parohie, să slujească tot „ca în mănăstire”. Privind poporul flămând și jefuit, și-⁠a dat toate puterile slujirii lui Dumnezeu și celor năpăstuiți. Rugăciunea lui fierbinte a găsit îndată ecou în inimile credincioșilor. În biserica din satul Voskresenie-⁠Runovo (azi Runovskoe, raionul Tutaev) numărul enoriașilor a început să crească vădit.

Deși era de neam țărănesc și învățase doar trei ani, părintele Iacob lăsa impresia unui om cult. Citea mult, scria corect, se interesa de științe, iar în casă erau multe cărți. Familia preotului trăia sărac, dar, după amintirile enoriașilor, părintele „putea da și ultimul lucru pe care îl avea”.

Slujirea jertfelnică a unui simplu preot de sat a fost socotită de OGPU „agitație contrarevoluționară”. La 1 decembrie 1930 părintele Iacob a fost arestat și osândit la trei ani de lagăre de concentrare. Pedeapsa a ispășit-⁠o în Kazahstan, iar acasă au rămas fără nici un mijloc de trai soția și cei cinci copii. În 1934 părintele s-⁠a întors din exil. Locul de preot din Runovo era ocupat, așa că a slujit o vreme în satul Verhne-⁠Nikulskoe, iarăși departe de familie. După moartea egumenului bisericii Învierii, s-⁠a întors acasă și la biserica lui.

În 1937 a început un nou val de arestări. La 5 august părintele Iacob a fost din nou arestat, ca „membru al unui grup răsculat chiaburesc contrarevoluționar”. Și-⁠a tăgăduit vina, fără să acuze pe nimeni. La 26 august, în ziua pomenirii icoanei Maicii Domnului „Patimilor”, a fost împușcat. Locul îngropării lui este necunoscut. Prin hotărârea Sinodului arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din 2000 a fost trecut în rândul sfinților mucenici.

Este pomenit la 26 august, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 5 iunie, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl (stil nou, a doua zi schimbătoare).