Iacov de la Omuci

Cuviosul Iacov de la Omuci a fost monah, tovarăș și ucenic al Cuviosului Teofil de la Omuci și rânduitorul pustiei Omuci, în ținutul Luga, lângă Sankt Petersburg. A murit în 1412, aproape în același timp cu Teofil. Este pomenit la 21 octombrie și, în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Sankt Petersburg și Soborul sfinților din Novgorod.

Despre copilăria și viața lui lumească nu s-⁠a păstrat aproape nimic, iar datele ulterioare sunt foarte puține și răzlețe. Se știe că a fost monah la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Konevets, unde l-⁠a cunoscut pe Teofil, ales în scurt timp egumen. Greu de purtat zgomotul vieții din Konevets, Teofil și Iacov au căutat liniștea și singurătatea printre mușchi, dealuri și mlaștini, pe malul râului Omuci. Din 1396 au petrecut acolo în post aspru, rugăciune neîncetată și lupta cu gândurile și atacurile duhurilor vicleane.

Nevoințele celor doi pustnici au fost însă curând cunoscute pe departe și au atras râvnitori ai evlaviei, care au întemeiat împreună cu cuvioșii, în ținutul pustiu, pe râul Omuci (la vreo 60 până la 70 de kilometri de Porhov), pustia Adormirii Maicii Domnului, numită apoi după Teofil. Ieromonahul Nicodim (Kononov), în lucrarea sa din 1901 despre sfinții ruși cinstiți în eparhia Sankt Petersburgului, citează pe arhiepiscopul Filaret: Teofil și Iacov au întemeiat în 1396 pustia în cinstea Adormirii Maicii Domnului pe râul Omuga, în împrejurimile satului Demianovski, la 65 de verste de Porhov; Teofil a fost întemeietorul pustiei, iar Iacov rânduitorul mănăstirii.

Iacov a murit aproape odată cu Teofil, în jurul anului 1412. Moaștele i-⁠au fost îngropate sub lespede în biserica de lemn a Adormirii.