Viator de Lyon

Sfântul Viator din Lyon a fost un sfânt galic din veacul al IV-⁠lea, citeț sau catehet al Bisericii din Lyon, care l-⁠a urmat pe episcopul său, Sfântul Iust, în pustia Egiptului. Se crede că a răposat în jurul anului 389. Este pomenit la 21 octombrie.

Numele și începuturile

Numele „Viator” însemna în latină „călător pe drum”. În dreptul roman, cuvântul a ajuns să numească un slujbaș mărunt al judecătorilor, care ieșea să cheme pe oameni la judecată. Poate că aceasta fusese slujba lui de mai înainte, sau poate numele arată familia din care venea. După tradiție, a fost citeț sau catehet la catedrala din Lyon și s-⁠a bucurat de mare prețuire din partea episcopului Iust și a credincioșilor.

Episcopul Iust

Iust s-⁠a născut în Vivarais și a fost diacon al Bisericii din Vienne. După anul 343 a fost ales episcop al Lyonului, în locul lui Verissim. În 374 a luat parte la sinodul regional de la Valence, iar în 382 a fost la Sinodul de la Aquileia, unul dintre cei doi reprezentanți ai episcopilor din Galia.

Curând după întoarcerea de la Aquileia, Iust i-⁠a mărturisit lui Viator că vrea să lase scaunul Lyonului ca să trăiască în nevoințe de monah în pustia Sketis din Egipt. Hotărârea pare să fi avut mai multe pricini: firea lui blândă, aplecată spre studiu și contemplație, vârsta (era episcop de mulți ani și avea poate peste șaizeci de ani) și o întâmplare tristă petrecută în Lyon cu puțin timp înainte. Un nebun alergase prin piața orașului cu sabia, rănind și ucigând mulți cetățeni. S-⁠a refugiat apoi în catedrală și a cerut dreptul de azil. O mulțime s-⁠a adunat să năvălească în biserică. Episcopul Iust a intervenit și, asigurat că omul va avea judecată dreaptă, a primit să-⁠l dea pe mâna autorităților. Dar îndată ce s-⁠a făcut aceasta, mulțimea l-⁠a smuls din paza magistratului și l-⁠a omorât pe loc. Episcopul a ajuns să creadă că, neapărându-⁠l mai bine pe ucigaș, s-⁠a arătat nevrednic să mai conducă obștea creștină și s-⁠a hotărât să-⁠și închine restul vieții pocăinței.

Plecarea în Egipt

În 381, în taină, episcopul Iust a plecat din Lyon la Marsilia. Viator, care îi cunoștea gândul, a hotărât să-⁠și urmeze episcopul și dascălul și l-⁠a ajuns la Marsilia, de unde s-⁠au urcat împreună pe corabie spre Alexandria. Acolo s-⁠au alăturat obștii de monahi din pustia Sketis, la vreo patruzeci sau cincizeci de mile la sud de Alexandria, dincolo de munții Nitriei, în deșertul Libiei. Pe atunci egumenul obștii era Sfântul Macarie Egipteanul (mort în 390), ucenic al unuia dintre întemeietorii monahismului egiptean, Sfântul Antonie (mort în 356), cunoscut pentru sfințenia și asprimea nevoințelor sale. Cei mai mulți monahi trăiau în chilii, săpate în pământ sau zidite din piatră, fiecare departe de ochii celorlalți, și se adunau doar sâmbăta pentru Dumnezeiasca Liturghie. Se întrețineau din muncă manuală și mâncau doar cele mai sărace mâncăruri. Postul, rugăciunea, tăcerea și privegherile de noapte însemnau viața lor. Episcopul Iust a murit în jurul anului 389. După tradiție, cei doi au murit la o mănăstire din Sketis, azi Wadi El Natrun.

Cinstirea

Moaștele lor au fost aduse la Lyon (ziua mutării se pomenește ca 2 septembrie). Încă din secolul al V-⁠lea se țineau în Lyon în fiecare an patru praznice în cinstea Sfinților Iust și Viator. Rămășițele lor se află în biserica Saint-⁠Just din Lyon. Clericii Sfântului Viator (Viatorienii), o congregație, își trag numele de la el.