Teofil de la Luga

Cuviosul Teofil de la Omuci (Teofil de la Luga) a fost monah, întemeietorul pustiei Adormirii Maicii Domnului de pe râul Omuci, în ținutul Luga, lângă Sankt Petersburg, mort în 1412. În calendare este numit făcătorul de minuni din Luga. Este pomenit la 21 octombrie și, în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Sankt Petersburg și în Soborul sfinților din Novgorod.

Se trăgea dintr-⁠o familie cucernică de săteni karelieni, din ținutul de azi al Sankt Petersburgului, și învățase carte și citirea cărților dumnezeiești. A fost monah la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Konevets, unde a fost tuns în monahism, a trecut prin toate ascultările și, pentru sfințenia vieții, a fost pus egumen. Împovărat de slava și cinstea pe care le primea pentru înălțimea nevoințelor, a căutat liniștea și singurătatea printre mușchi, dealuri și mlaștini, pe malul râului Omuci. Din 1396 și-⁠a petrecut viața acolo, în post aspru, rugăciune neîncetată și lupta cu gândurile și atacurile duhurilor viclene.

Nevoințele lui au fost însă curând cunoscute și au atras râvnitori ai evlaviei, care au întemeiat împreună cu cuviosul, în ținutul pustiu, pustia Adormirii Maicii Domnului, numită apoi după Teofil; o mare contribuție la ridicarea mănăstirii a avut-⁠o Iacov, trecut și el mai târziu printre cuvioși. Teofil a ajuns la adâncă bătrânețe și s-⁠a săvârșit la 29 decembrie 1412 în mănăstirea pe care o rânduise, primind cu puțin înainte schima. Moaștele lui au fost îngropate sub lespede în biserica de lemn a Adormirii. Izvorul spune că pomenirea lui se face în ziua morții, la 21 octombrie, deși dă ca zi a morții 29 decembrie; cele două zile nu se potrivesc.

Pustia lui Teofil a fost desființată în 1764, iar biserica a ajuns biserică de parohie. Se povestește că împăratul Alexandru I, trecând pe acolo, s-⁠a rugat la racla cuviosului Teofil și s-⁠a vindecat de o răceală; în amintire, în 1816, din fondurile Comisiei școlilor duhovnicești s-⁠au dat bani pentru zidirea unei biserici de piatră, în jurul căreia au apărut curând un punct medical, o comunitate de surori de caritate și o vilă pentru elevii școlii duhovnicești din Sankt Petersburg.