Pavlin Krosecikin

Sfântul Sfințit Mucenic Pavlin Krosecikin a fost arhiepiscop al Mogilevului și al Mstislavlului din 1933, un păstor simplu, de neam țărănesc, iubit de popor, împușcat în lagărul din regiunea Kemerovo la 3 noiembrie 1937. S-⁠a născut la 19 (31) decembrie 1879 în satul Kerenkovo din gubernia Penza. Soborul Arhieresc din august 2000 l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Este pomenit la 21 octombrie (3 noiembrie după calendarul nou).

Tinerețea

Pe numele de mirean Petru Kuzmici Krosecikin, s-⁠a născut într-⁠o familie de țărani și și-⁠a pierdut devreme tatăl, Kuzma Ivanovici; l-⁠a crescut mama, Evdochia, pe care, ajuns episcop, a îngrijit-⁠o cu duioșie și a sfătuit-⁠o mereu în treburile de zi cu zi. A învățat la școala parohială și la școala orășenească din Mokșan. În 1895 a intrat la Sarov, din 1898 a fost novice la mănăstirea Nikolo-⁠Babaev, apoi doi ani și jumătate novice la mănăstirea Spasso-⁠Iakovlevski din Rostov, după care s-⁠a întors la Babaev, învățând singur sub îndrumarea unui episcop retras. În 1904 a fost primit novice la mănăstirea Novospasski din Moscova, unde a fost paraclisier, a continuat să învețe cu dascăli particulari și din 1909 a predat la școala de novici a mănăstirii. A fost tuns în monahism, în 1910, cu numele Pavlin, în cinstea Sfântului Pavlin de Nola. A fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. În 1912 a absolvit seminarul din Moscova, făcând în doi ani cursul de patru, și a intrat la Academia Duhovnicească din Moscova, absolvită în 1916 cu titlul de candidat în teologie. Din 1916 a predat la seminarul pastoral-⁠misionar de la mănăstirea Grigorie-⁠Biziukov din eparhia Herson. În 1920-1921 a fost stareț al mănăstirii Novospasski, ca arhimandrit.

Episcop

Din 2 mai 1921 a fost episcop de Rîlsk, al doilea vicar al eparhiei Kursk. A cercetat adesea parohiile și mănăstirile, a alcătuit mai multe acatiste, între care slujba cu acatist a Sfântului Pavlin de Nola, ocrotitorul său ceresc, și a predicat mult; deși nu era orator de seamă, predicile lui simple erau iubite de enoriași. În 1922 a fost arestat și condamnat (5 decembrie) la cinci ani. A petrecut vreun an într-⁠o celulă singură dintr-⁠o închisoare din Moscova, unde și-⁠a făcut dintr-⁠o bucată de pâine o cruce înaintea căreia se ruga; pentru aceasta a fost batjocorit și lovit de paznici. A fost eliberat mai devreme și s-⁠a așezat la Moscova, sub supraveghere, lângă mănăstirea Novospasski.

Din 14 octombrie 1926 a fost episcop de Polotsk și Vitebsk. A fost inițiatorul și organizatorul alegerii tainice a patriarhului prin adunare de semnături între arhierei, în care majoritatea celor care au semnat au fost pentru alegerea mitropolitului Chiril Smirnov al Kazanului. Pentru aceasta, ca și ceilalți ierarhi care au luat parte, între ei și locțiitorul Serghie, a fost arestat și a stat în închisoare din decembrie 1926; nu și-⁠a dat pe ajutoare, a fost arestat doar unul dintre curieri, Ioan Kuvșinov, care a fost împușcat. A fost eliberat în aprilie 1927, mai degrabă la cererea mitropolitului Serghie. Din 1 decembrie 1927 a fost episcop de Perm și Solikamsk, a vizitat adesea parohiile și a făcut o călătorie până în partea cea mai îndepărtată a eparhiei, orașul Cerdîn, pe unde arhiereii abia ajungeau.

La 2 decembrie 1930 a fost numit episcop de Borovsk și conducător al eparhiei Kaluga, iar din 30 septembrie 1931, episcop de Kaluga. Cei mai mulți clerici l-⁠au primit la început cu răceală, pentru neamul lui țărănesc, simplitatea, felul degajat de a vorbi cu poporul și înfățișarea lui monahală modestă. A citit mult, avea o bibliotecă de vreo două mii de cărți, a introdus în eparhie slujbe de seară duminicale deosebit de solemne, care au întărit duhul credincioșilor în vremea prigoanei. Îi plăcea să cânte imnuri bisericești împreună cu poporul, învățând turma să rostească cu înțelegere rugăciunile. Era blând și cu inimă bună, iubit de copii; iubea animalele: în grădina sa a făcut un podeț peste o potecă pe care o făcuseră furnicile, ca să nu le calce din greșeală. Dădea săracilor o mare parte din avere, bani și alimente, deși avea el însuși mare nevoie. În vremea păstoririi lui la Kaluga au fost aruncate în aer catedrala Buna Vestire și bisericile Nikolo-⁠Slobodskaia, Spaso-⁠Slobodskaia și Voskresenskaia, iar optzeci și trei de clerici, paisprezece slujitori, opt epitropi și șaizeci și una de monahii au fost împușcați sau surghiuniți.

La 16 iunie 1933 a fost numit arhiepiscop de Mogilev. În Belarus exista un grup autocefalist și mulți reînnoitori. Arhiepiscopul Pavlin a depus multă osteneală să înlăture schisma din eparhia sa: a vorbit cu preoții și i-⁠a unit cu Biserica oficială, a negociat cu episcopul Filaret Ramenski al Bobruiskului, care conducea autocefalia, și a izbutit să se înțeleagă asupra desființării ei, despre care a trimis un raport mitropolitului Serghie. În 1934 i-⁠a trimis acestuia un raport prin care îl felicita pentru ridicarea la rangul de mitropolit al Moscovei și Kolomnei.

Arestarea și sfârșitul

NKVD a aflat de acest raport, iar la 2 octombrie 1935 arhiepiscopul a fost arestat și învinuit că a creat un „bloc bisericesc contrarevoluționar unit”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. A stat în închisoarea din Minsk și a fost condamnat la zece ani de lagăr. A fost închis în lagărele de la Mariinsk, în regiunea Kemerovo de azi, brigadier la o fermă agricolă, și, împreună cu ceilalți clerici, a ținut slujbe tainice de dimineață. Un delator a spus conducerii lagărului că arhiepiscopul Pavlin a zis: „Batjocura și prigoana puterii sovietice asupra credincioșilor nu fac decât să ne întărească puterea de credincioși ai lui Dumnezeu, de aceea trebuie să ținem neîncetat viu duhul religiei, nu numai în noi, ci și în alți oameni.”

La 28 septembrie 1937 s-⁠a deschis împotriva lui un dosar pentru crearea unui grup contrarevoluționar și conducerea lui. Nu s-⁠a recunoscut vinovat, spunând doar că a ținut moleben-⁠uri: „Aceasta nu e crimă, fiindcă în Constituția stalinistă se spune că se dă tuturor dreptul de a-⁠și face liber cultul religios.” La 28 octombrie 1937, troica NKVD a Siberiei de Vest l-⁠a condamnat la moarte, iar la 3 noiembrie sentința a fost executată. Au pătimit odată cu el episcopul Arcadie Ersov al Ekaterinburgului (1878-1937), preotul Anatolie Levițki (1894-1937), preotul Nicandru Cernelevski (1880-1937) și psaltul Ciprian Anikov (1875-1937). Arhiepiscopul Pavlin și cei împușcați împreună cu el au fost trecuți între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica.