Serafima Gorșkova

Cuvioasa Mucenică Serafima Gorșkova (în lume Anna Alexeevna Gorșkova) a fost monahie a Bisericii Ortodoxe Ruse, născută în 1893 într-⁠o familie de țărani din satul Hmelniki, ținutul Uglici, gubernia Iaroslavl, și împușcată în noaptea de 20 noiembrie 1937 la Cimkent. A fost numărată între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, la prezentarea eparhiei Cimkent. Este pomenită la 6 noiembrie, după calendarul vechi (19 noiembrie), ziua osândirii ei.

Tinerețea și monahismul

A învățat la școala parohială. Până în 1917 a intrat în mănăstire, dar nu se știu nici locul, nici numele mănăstirii, nici vremea tunderii în monahism cu numele Serafima. Se presupune că ar fi putut fi maică la pustia Schimbării la Față din Epiharka, ținutul Uglici. După revoluția din 1917 mănăstirea a fost închisă și până în 1921 sora Serafima a dus o viață de rătăcitoare. În 1921 a izbutit să intre la mănăstirea Învierii (Novodevici) din Petrograd, unde se afla și sora ei mai mare, Elisabeta. Maicile erau silite să-⁠și poarte singure de grijă cu hrana. Din actele dosarului de anchetă se știe că monahia Serafima a lucrat ca geamgioaică într-⁠o artelă alcătuită în mănăstire.

La 17 februarie 1932 a fost arestată întâia oară, printre cele o sută douăzeci și șase de surori arestate în mănăstire. La 22 martie monahia Serafima a fost osândită, după articolul 58, punctul 10 al Codului penal al RSFSR, la trei ani de surghiun în Kazahstan. După ce a trecut termenul, a rămas în Kazahstan, ca să fie lângă părinții ei duhovnicești, dăruindu-⁠se slujirii clericilor surghiuniți în ținutul acela.

Mucenicia

A fost arestată a doua oară la 9 octombrie 1937 în orașul Cimkent, regiunea Kazahstanul de Sud, și în timpul anchetei a fost ținută în închisoarea din Cimkent. Procesele-⁠verbale ale interogatoriului ei se potrivesc cuvânt cu cuvânt cu cele ale ieromonahului Gavriil (Vladimirov) și ale altora, aflați în același dosar. I s-⁠a pus în seamă că „a fost membră a unei organizații contrarevoluționare a bisericoșilor; împreună cu monahia Baranova (Maria Mihailovna) a luat parte la o consfătuire ilegală a centrului contrarevoluționar, la elaborarea de metode de desfășurare a muncii contrarevoluționare în popor, pentru pregătirea unei acțiuni împotriva puterii sovietice; în locuința Gorșkovei și a Baranovei se țineau adunări ilegale ale membrilor organizației”.

Tuturor arestaților din dosar, între ei și monahiei Serafima, li s-⁠au adus învinuiri după articolele 58-10 și 58-11 ale Codului penal al RSFSR: se spunea că ei făceau parte dintr-⁠o organizație contrarevoluționară a bisericoșilor, condusă de un „centru contrarevoluționar” alcătuit din foștii mitropoliți Smirnov K., Petrovîh I. și episcopul Kobranov E., aflați în surghiun administrativ și locuind, până la arestare, pe teritoriul regiunii Kazahstanul de Sud. Întrebată de anchetator despre activitatea contrarevoluționară, a răspuns: „Nu mă ocup de activitate contrarevoluționară și nu pot spune nimic despre aceasta”. La 19 noiembrie 1937 a fost osândită la moarte prin împușcare de troica de pe lângă UNKVD pentru regiunea Kazahstanul de Sud. În noaptea de 20 noiembrie a fost împușcată în Lisaia Balka, lângă Cimkent, loc de rea pomenire, de nimicire a osândiților. Locul îngropării nu se știe; se presupune că toți cei osândiți și împușcați în acest dosar au fost îngropați într-⁠o groapă comună acolo. A fost reabilitată la 12 decembrie 1957 de Tribunalul militar al Districtului militar Turkestan, „pentru neprobarea elementelor infracțiunii”.