Ioan din Ierusalim

Sfântul Mucenic Ioan din Ierusalim a fost ostaș bizantin și se numără printre cei zece soldați decapitați la Ierusalim împreună cu Calinic, în jurul anului 637. Sursele arată că sub acest nume erau doi martiri, iar înregistrarea de față îi cuprinde pe amândoi.

Povestea soldaților se păstrează într-⁠o relatare a pătimirii lor (passio), publicată de Hippolyte Delehaye în 1904. Garnizoana bizantină a Gazei s-⁠a predat arabilor, a fost silită să se lepede de credința creștină și, la refuzul ei, a fost dusă la Ierusalim, unde i-⁠a vizitat patriarhul Sofronie. După câteva luni zece dintre ei, cu Calinic în frunte, au fost decapitați și îngropați la 11 noiembrie; ceilalți cincizeci au fost duși la Eleutheropolis și uciși la 17 decembrie.

Martirologiul roman îi pomenește pe toți, cu numele lor, la 6 noiembrie și la 17 decembrie. Ioan este cinstit la 6 noiembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite. Sursele nu arată o canonizare sinodală ortodoxă.