Ioan Granitov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Granitov a fost preot al Bisericii Ruse. S-⁠a născut la Reajsk, în gubernia Riazan (după unele izvoare, la Verni), și a fost împușcat la 12 februarie 1920 sau 1921 în stanița Sofiiskaia. În anul 2000 a fost cuprins în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

S-⁠a născut în familia unui preot. La 13 iunie 1897 a absolvit cu prima categorie Seminarul din Riazan, iar la 12 septembrie a fost numit învățător la școala parohială din satul Kreșcenskoe-⁠Baevo. La 30 iunie 1899 episcopul Arcadie (Karpinski) al Turkestanului și Tașkentului l-⁠a trimis să slujească în eparhia Turkestanului la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Vîsokoe, ținutul Cimkent, regiunea Sîrdaria. La 6 august a fost hirotonit diacon de episcopul Meletie (Iakimov) al Riazanului, iar la 8 august preot. Din 15 octombrie 1899 a predat religia în școlile parohiale. În 1902 a primit brâul preoțesc. Între 28 mai 1903 și 17 iulie 1904 a fost protopop.

Din 1906 a fost paroh la biserica Acoperământului din satul Ceaidovar. La 22 februarie 1908 a fost numit paroh la biserica Sfântului Nicolae din satul Sazanovka, ținutul Prjevalsk. Din 1909 a fost paroh la biserica Sfântului Nicolae din stanița Sofiiskaia. La 6 mai 1909 a primit camilafca, în 1912 crucea pectorală de la Sfântul Sinod, iar la 2 octombrie 1916 Ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a.

La 11 februarie 1920 sau 1921 a fost arestat sub învinuirea de „răzvrătiri contrarevoluționare împotriva puterii sovietice în tot răstimpul existenței ei în Semirece, și de ascundere de rezerve de grâu”, și în aceeași zi a fost osândit, în temeiul articolului 58-10 din codul penal al RSFSR, de troica împuternicită a comitetului regional, a comitetului revoluționar și a poliției politice regionale, pentru ținutul Verni. A fost osândit la pedeapsa supremă și împușcat în noaptea de 11 spre 12 februarie. Înainte de împușcare a fost supus chinurilor și batjocurii. A fost îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. În 1998, pe locul execuției, s-⁠a ridicat o cruce de închinare.

În 2000, prin hotărârea Sinodului arhieresc jubiliar, la propunerea eparhiei Alma-⁠Ata, a fost cuprins în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.