Ioan Kalabuhov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Kalabuhov, preot, pe numele din lume Ivan Lukici Kalabuhov, s-⁠a născut la 13 noiembrie 1873 în satul Tolbino, volostul Hatun, ținutul Serpuhov, gubernia Moscova. Din 1900 a lucrat ca ucenic de negustor la firma Filippov, care făcea și vindea pâine și produse de panificație. În revoluția din 1905 a luat parte la mișcarea revoluționară, ca membru al Uniunii Brutarilor, condusă atunci de partidul socialiștilor-⁠revoluționari. În 1908 a plecat la Arhanghelsk, unde a lucrat un an ca cântăritor la calea ferată, apoi ca ucenic la un brutar particular. Domnul l-⁠a trezit la minte: a văzut falsitatea idealurilor revoluționare fără Dumnezeu și a înțeles că singura cale a mântuirii omului este slujirea lui Dumnezeu, iar binele poporului stă în luminarea religioasă. A intrat psalt la biserică. În 1915 s-⁠a pregătit pentru Seminarul din Arhanghelsk, pe care din pricina revoluției a trebuit să-⁠l încheie ca extern.

În aprilie 1917 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Vaimuga, iar în 1920 trimis la biserica din satul Smotrakovskoe, ținutul Șenkursk, unde stăpâneau atunci unități ale Armatei Albe. După plecarea lor a fost arestat pentru o predică antisovietică rostită în biserică și condamnat la trei luni de temniță. Întors, a slujit mai departe. În jurul anului 1924 l-⁠a cunoscut pe preotul Gheorghe Beleaev, surghiunit din gubernia Moscova și locuind în satul vecin Bogoliubskoe, care suferea mult că parohia din Protopopovo, iubită de el și înființată prin truda lui, rămăsese fără preot. Văzând în părintele Ioan un păstor vrednic, i-⁠a dat o scrisoare de recomandare ca să plece la Protopopovo. Când a sosit în 1925, adunarea parohiei a ascultat scrisoarea și l-⁠a aprobat în unanimitate, iar episcopul l-⁠a binecuvântat să slujească acolo.

Biserica Sfintei Treimi din Protopopovo, frumoasă, în stil vechi rusesc, fusese zidită la sfârșitul anilor 1870 din râvna enoriașilor. Inițiator, ctitor și epitrop al zidirii fusese negustorul Andrei Pavlovici Saltîkov, care avea vapoare și șlepuri pe Oka. Ajutorul lui apropiat în treburile bisericii era ginerele Ivan Leontievici Letnikov, rămas fără întrerupere starostele bisericii până la arestarea din 1929. Înainte de sosirea părintelui Ioan, de la fiecare casă se strângeau voluntar cincizeci de copeici pentru biserică; el a propus trei ruble, iar enoriașii au primit bucuroși. Banii s-⁠au dus pe reparații și încălzire. Autoritățile locale, aflând, au interzis colecta, acuzând preotul de stoarcere de bani, dar sătenii nu au luat în seamă hotărârea sfatului sătesc și au strâns ei înșiși bani.

Procesul de la Kolomna

La 20 septembrie 1929 a murit în spital Olga Makeeva din Protopopovo, ai cărei fiică Claudia, intrată în 1927 în partidul comunist, voia să-⁠i facă o înmormântare civilă cu orchestră. Rudele, oameni credincioși, au pregătit slujba bisericească, au scos portretul lui Lenin pus în locul icoanelor, iar femeile din sat au citit Psaltirea la mort. Primarul satului a dat în scris îngăduința pentru slujbă, la cererea rudelor. În ziua înmormântării, când a venit părintele Ioan, Claudia a strigat la el, dar rudele au dus-⁠o în altă cameră și au ținut-⁠o acolo până la scoaterea sicriului. Pentru aceasta părintele Ioan a fost arestat la 26 septembrie 1929 și închis la Kolomna. La anchetă a spus că după Revoluția din Februarie nu simțise simpatie față de puterea sovietică, pentru că în biserici se intra fără cuviință, cu pălăriile pe cap, fumând și chiar dansând, dar că mai târziu a socotit-⁠o, ca pe orice putere, dată de Dumnezeu. Întrebat dacă recunoaște vina de a fi stârnit conștient simțămintele religioase ale rudelor pentru a o împiedica pe Claudia să facă înmormântarea civilă, a răspuns că nu și că fusese indus în eroare prin permisiunea scrisă a sfatului sătesc.

Președintele sfatului sătesc a mărturisit că satul se distinge printr-⁠o religiozitate neobișnuită, deși nouăzeci la sută din locuitori lucrează la uzina din Kolomna, și că preotul Kalabuhov este mereu în cinste. Enoriași care au fost interogați au spus că preotul nu a vorbit niciodată în predici împotriva puterii sovietice, ci a chemat mereu credincioșii să nu părăsească credința, să trăiască în pace și iubire. O învățătoare a spus că preotul are mare înrâurire asupra copiilor, mulți slujind în altar. La 1 și 2 octombrie 1929 consiliul bisericii s-⁠a întrunit și a hotărât să ceară eliberarea păstorului, dar unii membri ai consiliului au fost arestați, între ei și starostele Ivan Leontievici Letnikov. La 23 decembrie 1929 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr și a fost trimis la Kotlas.

Ultimii ani

În 1932 părintele s-⁠a întors la Protopopovo, dar nu i s-⁠a îngăduit să locuiască acolo, iar episcopul l-⁠a binecuvântat să slujească la biserica Sfântului Ilie din satul Ozeritsî, raionul Luhovițî. A fost arestat la 16 februarie 1938, închis la Kolomna și interogat în aceeași zi. Întrebat despre o moliftă din 11 decembrie 1937, a răspuns că era sâmbătă și nu fusese nici o slujbă. Despre umblatul pe la case cu moliftă a spus că ar fi trebuit îngăduința sfatului sătesc, pe care nu o primise în 1936, și de atunci nu mai ceruse. Despre predica „Hristos a înviat” găsită la el a spus că este cuvântul de învățătură de Paști al Sfântului Ioan Gură de Aur, lăsat de predecesorul lui. A spus că nu a făcut agitație și că față de puterea sovietică este loial. La 21 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte și a fost dus la Taganka. Preotul Ioan Kalabuhov a fost împușcat la 26 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo. Pagina îl pomenește împreună cu mărturisitorul Ioan Letnikov.

Biserica îl pomenește la 26 februarie, în ziua morții, după stilul nou, la 1 noiembrie în Soborul sfinților din Arhanghelsk și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.