Ioan Pokrovski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Pokrovski, protoiereu, s-⁠a născut în 1874 în satul Aksinino din ținutul Kolomna, gubernia Moscova, în familia preotului Semion Pokrovski. A absolvit Seminarul din Moscova și în 1897 a fost hirotonit preot. În 1916 a fost numit paroh al bisericii Acoperământului din satul Cirkino. Pentru slujirea fără prihană a fost ridicat la rang de protoiereu și numit decan al bisericilor din raionul Malino (azi Stupino).

Voind să-⁠l aresteze pe protoiereul Ioan Pokrovski și pe credincioșii care îl ajutau la biserică, NKVD a interogat pe toți care, după părerea lor, ar fi semnat mărturii mincinoase. Învățătorul școlii din Cirkino a spus că în septembrie 1937, lângă școală, preotul le zisese copiilor: „Rugați-⁠vă lui Dumnezeu, atunci și lecțiile vi se vor înțelege bine, nu fiți închinători ai satanei”. A mai spus că școala se află la zece metri de ușile bisericii și că biserica amenință școala că o va scoate din casa care îi aparține, iar cupola bisericii s-⁠a crăpat și se înclină spre școală. Un sătean a spus că în august 1937, la dezbaterea constituției staliniste, preotul ar fi zis că constituția este numai pentru bolșevici, nu pentru clasa săracă, jefuită de puterea sovietică, și că clopotele au fost luate, ceea ce este o prigoană împotriva țăranilor ortodocși. Pe baza acestor mărturii s-⁠a întocmit adeverința de arestare, semnată de conducătorii Direcției NKVD din regiunea Moscova, care spunea că preotul face agitație antisovietică și mai ales a îndrăznit după publicarea constituției, că în casa lui vin „bisericoși umblători” din raioanele Malino, Kolomna, Ozioriî și altele, că în colhoz s-⁠a adus o boală contagioasă a cailor și porcilor și că trei cai au fost furați din grajd, iar preotul ar fi spus că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu și că trebuie să se meargă la biserică.

La 27 ianuarie 1938 protoiereul Ioan a fost arestat. A doua zi a fost interogat. A spus că nu-⁠și amintește discuții cu cuvinte ostile puterii sovietice, afară de îndemnul către credincioși de a se ruga pentru oamenii nevinovați aruncați în închisoare de puterea sovietică, și că le spusese credincioșilor că nu se mai îngăduie să se umble prin parohie, deși mai înainte era liber, și că pe de o parte se scrie că slujbele religioase sunt libere, dar pe de altă parte această libertate nu se vede. A negat mărturiile martorilor. A recunoscut că la el veneau adesea bisericoși din raioanele Malino, Kolomna și altele. La 16 februarie a fost interogat din nou. A spus că a avut vizite din partea soției preotului din Bortnikovo, Orlova, la 18 ianuarie 1938, care i-⁠a povestit că soțul ei, Serghei Andreevici Orlov, a fost arestat de NKVD, a preotului Faminț din Meșerino, cu doi sau trei ani în urmă, și a preotului Mihail Pokrovski din Fiodorovskoe, toamna lui 1937. Cu Faminț discutase că, potrivit constituției, rânduielile religioase ar trebui să fie libere, dar puterea sovietică interzice umblatul prin parohie sub pretext de boli contagioase, ceea ce socotesc greșit. Faminț i-⁠a spus: „A devenit foarte greu să trăiești, puterea sovietică strânge oamenii buni”, și a adăugat că trebuie răbdate toate greutățile. A negat orice agitație antisovietică în rândul colhoznicilor și a spus că era doar nemulțumit că puterea sovietică nu îngăduie umblatul prin parohie. După ce preotul a semnat procesul-⁠verbal, anchetatorul a scris deasupra rândului cu mărturia lui Faminț: „când va veni Hitler”.

La 21 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Ioan Pokrovski a fost împușcat la 26 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica îl pomenește la 26 februarie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.