Iona din Pergamos

Sfântul Ierarh Iona din Pergamos a fost un mare sihastru, nevoitor și făcător de minuni din Cipru, comemorat la 11 octombrie. De mic a cunoscut pe Hristos și L-⁠a iubit, păstrând în inima lui curată cuvintele lui Dumnezeu auzite în biserică, și din ele a crescut în el dorința de a trăi după cuvintele lui Hristos. Când a auzit că trimișii papei din Roma străbăteau țările Europei și chemau pe credincioși la o expediție pentru eliberarea Locurilor Sfinte, el, împreună cu alți trei sute de ortodocși greci care lucrau în Germania, a fost primul care s-⁠a înrolat. Armata aceasta, a doua cruciadă (1147 până la 1149), s-⁠a destrămat înainte să ajungă la țintă, iar cei trei sute de greci, cunoscuți ca Alamani, și-⁠au continuat drumul spre Ierusalim și s-⁠au închinat acolo.

După ce și-⁠au împlinit dorința, au hotărât să nu se mai întoarcă la lucrul lor, ci să rămână și să trăiască monahal în pustia Iordanului. Fiind urmăriți de sarazini și de latini, s-⁠au adunat într-⁠o zi și, având ca povățuitor pe Auxentie (28 septembrie), care a viețuit mai apoi în Karpasia, au venit în Cipru pe la 1150 sau puțin mai târziu. Corabia lor s-⁠a sfărâmat de stâncile portului din Pafos. După multe necazuri au ajuns pe uscat și s-⁠au risipit prin Cipru, ca să trăiască în nevoință. Iona, despărțit de prietenul și tovarășul său de nevoință Chendea (6 octombrie), a ajuns, după ce a trecut prin mai multe locuri, într-⁠o peșteră din ținutul Mandres din Trachia, în districtul Famagusta, „într-⁠un sat numit Pergamos”.

Acolo s-⁠a luptat cu trupul, cu rugăciune, înfrânare, post și citirea atentă a cuvântului lui Dumnezeu. Diavolul l-⁠a încercat și cu apa: când ucenicul îi aducea apă, pentru mai multe zile diavolul lua chipul sfântului, golea vasul și îl izgonea pe ucenic, până când Iona a priceput viclenia. Atunci s-⁠a rugat și, lovind cu toiagul stânca, ca un alt Moise, a făcut să izvorască în clipă apă cristalină. Izvorul a rămas până în 1912 sub numele de „aghiasma cuviosului”, apoi fanatismul musulmanilor din Pergamos a prăbușit peștera cu mașini și a stricat izvorul și biserica; creștinii alungați au dus icoana sfântului la Xylotymbou, unde se păstrează. Cuviosul a făcut multe minuni; odată a înviat copilul mort al unui tată care l-⁠a rugat cu lacrimi.

În peștera aceea a trăit toate zilele vieții, ieșind doar câteodată să-⁠l viziteze pe prietenul său Chendea, care se stabilise lângă Avgorou. Credincioșii l-⁠au găsit într-⁠o zi mort, cu trupul răspândind bună mireasmă, și l-⁠au îngropat plângând acolo unde se nevoise. O mică biserică a Cuviosului Iona, ridicată în 1983 la vest de Xylotymbou, ține amintirea bisericii din Pergamos. Este pomenit la 11 octombrie, în calendarul Bisericii Greciei (stil nou).