Iosif Arharov

Sfântul Sfințit Mucenic Iosif Arharov a fost preot în Rusia sovietică, mărturisitor în lagăr, și a primit moartea mucenicească prin împușcare în anul 1937. Face parte dintre noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.

Iosif Ivanovici Arharov s-⁠a născut la 1 aprilie 1874 în satul Rogaciovo, ținutul Dmitrov, gubernia Moscova. Tatăl lui avea o fabrică de pielărie, iar Iosif a lucrat în această meserie până în 1930, când a primit rânduiala preoțească. Fusese și staroste al bisericii.

În 1933 a fost judecat de tribunalul poporului din Verei și osândit la doi ani de închisoare. La 1 ianuarie 1936 a fost arestat din nou, iar la 2 ianuarie, o troică NKVD l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr de muncă. A ajuns în lagărul Karlag din Kazahstan la 8 martie 1936. Acolo lucra drept casier la secția financiară.

La sfârșitul anului 1936 și începutul lui 1937, au sosit denunțuri împotriva lui. Se spunea că îi sfătuia pe deținuți să citească Evanghelia sau Psaltirea, că vestea că bisericile se vor redeschide și că îi plăcea să cânte cântări dumnezeiești. Un martor a mărturisit că iubea Biserica, își păstra în lagăr rasa preoțească și a refuzat s-⁠o dea pentru un spectacol, spunând că nu îngăduie batjocorirea credinței. A mai spus că îndura puterea sovietică ca pe o pedeapsă trimisă de Dumnezeu oamenilor.

A fost arestat în lagăr la 3 septembrie 1937, învinuit de propagandă contrarevoluționară. Acuzarea cuprindea și cuvinte pe care i le atribuiau despre un război apropiat și despre căderea puterii sovietice. El nu s-⁠a recunoscut vinovat. Troica NKVD din regiunea Karaganda l-⁠a condamnat la moarte la 14 septembrie 1937, iar sentința a fost executată la 21 septembrie (8 septembrie, stil vechi) 1937. Locul îngropării nu se cunoaște. La 3 aprilie 1990 părintele Iosif a fost reabilitat de procurorul regiunii Karaganda.

Este pomenit în prima duminică după 25 ianuarie (7 februarie, stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 22 septembrie.