Iosif cel Mult Pătimitor

Cuviosul Iosif cel Mult Pătimitor (numit și Mult-⁠Bolnav, secolul al XIV-⁠lea) a fost monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, cinstit în Biserica Rusă ca sfânt cuvios. Pomenirea lui se face la 4 aprilie și la 28 august pe stilul vechi, în soborul cuvioșilor Părinți ai Peșterilor, care se odihnesc în Peșterile Îndepărtate (ale Sfântului Teodosie).

Viața

Din viața lui se știe că ani îndelungați a suferit de felurite boli, de aceea e numit „mult pătimitor”. Într-⁠o boală grea s-⁠a rugat lui Dumnezeu și a făcut făgăduință că, dacă îi va dărui sănătatea, va sluji frații mănăstirii Peșterilor până la sfârșitul vieții. Rugăciunea i-⁠a fost ascultată. După vindecare a intrat în mănăstirea Peșterilor și a fost tuns monah, iar potrivit scurtei lui vieți din Pateric, până la moarte s-⁠a nevoit cu râvnă și a plăcut lui Dumnezeu prin post și rugăciune și a slujit frații prin ascultarea lui. După adormire a fost îngropat în Peșterile Îndepărtate, unde se află și moaștele lui nestricate.

În literatura ortodoxă de azi soarta lui este dată ca pildă a atitudinii creștine față de boală. Doctorul în științe medicale, conducătorul Societății doctorilor ortodocși din Sankt-⁠Petersburg, protoiereul Serghie Filimonov, spunea să ne amintim de monahii Lavrei, Iosif și Pimen cei mult bolnavi, cărora Dumnezeu le-⁠a trimis sănătatea doar puțin înainte de sfârșit; ei au stat în boală cu rost, mântuindu-⁠se prin slăbiciunea trupească, ispășind păcate pe care Domnul le știa, și au primit de la Dumnezeu harul de a-⁠i vindeca pe alții.

Moaștele și cinstirea

Moaștele cuviosului se află în Peșterile Îndepărtate ale Lavrei Peșterilor din Kiev. Un monument literar al Vechilor Credincioși din secolul al XVIII-⁠lea, „Viața lui Andrei Denisov”, vorbește despre nestricăciunea moaștelor: pomenește „nestricatele sfinte mâini de rugăciune ale cuvioșilor părinți din Peșteri Iosif cel mult-⁠bolnav și Ilie Muromețul”. Se dă a înțelege că degetele acestor mâini sunt împreunate în semnul crucii cu două degete, pe care Vechii Credincioși îl socotesc adevărat, ca la moaștele Sfântului Nichita de la Novgorod. Mitropolitul Macarie (Bulgakov), în „Istoria Bisericii Ruse”, aduce dimpotrivă moaștele cuviosului Iosif ca dovadă pentru cei ce țin semnul crucii cu trei degete: la mâinile drepte ale cuvioșilor Ilie Muromețul și Iosif cel mult-⁠bolnav primele trei degete sunt unite, deși nu deopotrivă, iar ultimele două, inelarul și degetul mic, sunt plecate spre palmă.

Izvorul ucrainean spune că cinstirea locală a început în secolul al XVII-⁠lea, când arhimandritul Varlaam (Iasinski; 1684-1690) a așezat prăznuirea Soborului cuvioșilor Părinți ai Peșterilor Îndepărtate. Există un condac al cuviosului Iosif, în care sfântul este slăvit ca tămăduitor, și el este pomenit și în al șaselea tropar al cântării a opta a canonului cuvioșilor Părinți ai Peșterilor Îndepărtate. Pe harta Peșterilor Îndepărtate din 1638 sunt pomenite „oasele sfântului monah Iosif”, iar pe un original de iconar de la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea se spune că era bătrân, cu părul ca al apostolului Andrei, cu schima pe umeri și haină cuvioasă; într-⁠o litografie din 1893 a tipografiei Lavrei el are părul ondulat, cu cărare dreaptă, mustața și barba cărunte.