Nichita din Serres

Sfântul Nou Mucenic Nichita din Serres este un nou mucenic al Bisericii Ortodoxe, mucenicit prin spânzurare la Serres, în Macedonia, în seara Sâmbetei celei Mari, 4 aprilie 1808. Este ocrotitorul orașului Serres și este pomenit acolo în Duminica Tomii. Fișa nu dă ziua de pomenire; izvoarele spun Duminica Tomii.

Izvoarele nu se potrivesc asupra obârșiei lui. Izvorul grecesc spune că s-⁠a născut în Epir, în „Korfoi” din Epir, adică după relatare în Corfu; după izvorul bulgar, după felurite presupuneri, vine din Trapezunt sau din Epir, ori s-⁠ar fi născut în Albania, într-⁠o familie slavă. Sfântul are două slujbe, în greacă și în slavona bisericească, care arată deosebiri în privința neamului său. Izvorul bulgar spune și că povestirile despre motivele hotărârii lui sunt felurite.

A primit chipul monahal în Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte. Mai târziu a fost hirotonit diacon și preot în mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, unde slujea ca preot de rând; apoi s-⁠a mutat în schitul Sfânta Ana, unde a trăit în liniște. Umbla prin împrejurimile Dramei și Serresului și propovăduia înaintea turcilor pe Hristos ca adevărat Dumnezeu, fie ca să-⁠și verse sângele pentru Hristos, fie ca să propovăduiască creștinismul printre musulmani. Într-⁠o scrisoare din 19 februarie 1809, a egumenului Constanțiu din Serres către egumenul de la Sfântul Pantelimon, se spune că la 30 aprilie 1808 Nichita s-⁠a oprit în mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Serres, ca să se pregătească de mucenicie; această dată nu se potrivește cu 4 aprilie 1808, ziua muceniciei.

La Serres a întâlnit un student musulman în studii religioase, șchiop de ambele picioare. Sfântul Nichita i-⁠a spus că se va vindeca dacă va crede în Hristos. Tânărul turc a spus îndată învățătorului lui cuvintele sfântului. Așa a fost prins sfântul și dus la voievodul Serresului, care a poruncit să fie închis. Se spune în izvorul bulgar că fie s-⁠a înfățișat de-⁠a dreptul înaintea guvernatorului ținutului și a declarat că Hristos este adevăratul Dumnezeu, blestemând pe Mahomed și islamul, fie a ajuns la el abia după ce intrase mai întâi într-⁠o dispută religioasă cu clerici musulmani din partea locului, pentru că a încercat să boteze un tânăr șchiop. După vieți, guvernatorul (sau fiul lui) a adunat tribunalul duhovnicesc, iar Nichita a fost ademenit și împins prin lingușiri și chinuri grele să se lepede de credință. Neizbutind să-⁠i frângă voința, l-⁠au osândit la moarte prin spânzurare, iar sentința a fost executată în Sâmbăta cea Mare, 4 aprilie 1808, în locul numit Tzeriach-⁠Pazar din Serres.

După trei zile de la spânzurare, creștinii au cumpărat rămășițele lui (despre care se spune că nu s-⁠au stricat și chiar luminau) și le-⁠au îngropat, cu îngăduință, lângă biserica Sfântul Nicolae, de lângă „spitalul de deasupra hotelului”, în spatele altarului ei. Mai târziu, părinții din schitul Sfânta Ana, la cererea mitropolitului Constantin Kardamenis, au dăruit bisericii din Serres o părticică din moaștele lui, care se păstrau în biserica cu același nume a sfintei.