Zosima Palestinianul

Cuviosul Zosima din Palestina a fost un monah și ieromonah palestinian din veacul al V-⁠lea sau al VI-⁠lea, cunoscut mai ales pentru întâlnirea cu Cuvioasa Maria Egipteanca. Se pomenește la 4 aprilie.

După tradiție, s-⁠a născut în a doua jumătate a veacului al V-⁠lea, pe vremea lui Teodosie al II-⁠lea (după alt izvor, a trăit în vremea lui Iustin cel Bătrân), și a intrat de tânăr într-⁠o mănăstire din Palestina, în apropiere de Cezareea, câștigând faima de mare bătrân și nevoitor; Dimitrie al Rostovului spune că a trecut prin toate treptele nevoinței. Se zice că, înainte să se călugărească, mersese la aproape o mie de pustnici vestiți ca să învețe de la ei. La cincizeci și trei de ani, ieromonah, tulburat de gândul că poate nu mai este un om în pustie care să-⁠l fi întrecut, i s-⁠a arătat, după povestire, un înger, care i-⁠a spus: „Zosima, te-⁠ai nevoit cu râvnă, atât cât poate omul, dar nu este om care să zică despre sine că a ajuns la desăvârșire; sunt nevoințe necunoscute ție și mai grele decât cele străbătute; ca să afli câte căi duc la mântuire, părăsește-⁠ți țara, ca Avraam, și mergi la o mănăstire de lângă Iordan”. A ascultat și s-⁠a mutat într-⁠o mănăstire foarte aspră de la marginea pustiei, de lângă Iordan, probabil cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Aici a viețuit până la sfârșit.

Potrivit Vieții Mariei Egipteanca, scrisă de patriarhul Sofronie al Ierusalimului pe baza tradiției orale a monahilor din Palestina, obiceiul acelei mănăstiri era ca toți frații să iasă în pustie pe cele patruzeci de zile ale Postului Mare, în post și rugăciune, și să se întoarcă la Duminica Floriilor. Rătăcind prin pustie, Zosima a întâlnit-⁠o pe Maria, care i-⁠a istorisit viața și l-⁠a rugat să vină la malul Iordanului, în Joia Mare a anului următor, să-⁠i aducă Sfânta Împărtășanie. El a făcut întocmai, iar ea a trecut râul pe apă și s-⁠a împărtășit; l-⁠a rugat să se întâlnească din nou în pustie. Anul următor Zosima a găsit-⁠o moartă, cu o însemnare în nisip, că murise în noaptea împărtășirii și fusese adusă acolo minunat; trupul ei era nestricat. A îngropat-⁠o într-⁠o groapă pe care i-⁠o săpase un leu trecător. Întors la mănăstire, a istorisit monahilor viața Mariei. Se zice că ar fi trăit aproape o sută de ani. Sofronie și-⁠a întemeiat povestea pe cele auzite. Zosima e zugrăvit ca bătrân, cu barbă lungă, adesea împreună cu Maria Egipteanca; chipul lui se află în frescele bisericilor din Capadocia și din Novgorod. Povestea e citită la Utrenia Canonului cel Mare al lui Andrei Criteanul, în Joia a cincea din Postul Mare.