Maria de la Gatcina

Preacuvioasa mucenică Maria de la Gatcina (în lume Lidia Alexandrovna Lelianova, 1874 până la aprilie 1932) a fost monahie a Bisericii Ortodoxe Ruse din mișcarea iosefiților, bolnavă de paralizie toată viața, sfătuitoare duhovnicească a multor oameni, ucisă în spitalul închisorii din Petrograd în 1932. A fost canonizată la 17 iulie 2006 de Biserica Ortodoxă Rusă, prin înscrierea în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, la propunerea eparhiei Sankt-⁠Petersburg. Se pomenește la 4 aprilie (stil vechi) și în Soborul noilor mucenici.

Copilăria și boala

S-⁠a născut în 1874 la Sankt-⁠Petersburg, într-⁠o familie de negustori, Lelianov, bogată și cinstită, de prima breaslă. Tatăl, Alexandru Ivanovici, avea o fabrică de ceară de sigilat; unchiul Pavel avea un mare magazin de blănuri și a fost consilier al Dumei orășenești. La șaisprezece ani Lidia s-⁠a îmbolnăvit de encefalită, a cărei urmare a fost boala lui Parkinson. Cu toate acestea a terminat gimnaziul, dând examenele de absolvire în scaun cu rotile. În 1909 s-⁠a mutat la Gatcina, în casa fratelui mai mare, Vladimir. Din 1912 a stat paralizată în pat, dar și-⁠a păstrat vorbirea. În tot timpul șederii ei la Gatcina au venit la ea pentru sfat și mângâiere o mulțime de oameni de tot felul de vârstă și stare, de la muncitoare neînvățate la profesori universitari, de la preoți de parohie la arhierei; la Gatcina a vizitat-⁠o arhiepiscopul Dimitrie (Liubimov), iar mitropoliții Veniamin (Kazanski) și Iosif (Petrovîh) i-⁠au dăruit fotografiile lor cu dedicații.

Monahia

Din 1921 s-⁠a strâns în jurul ei un grup de cinstitori, numit „cercul Ioan”, după Sfântul Ioan de Kronstadt. În 1922 arhimandritul Macarie (Voskresenski) al Lavrei Alexandru Nevski a tuns-⁠o monahie, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin al Petrogradului, la metohul mănăstirii Piatogorsk, cu numele Maria. A privit cu neîncredere „Declarația” mitropolitului Serghie (Stragorodski) și a îndemnat să nu se meargă la bisericile unde numele lui era pomenit la slujbă. Duhovnicul obștii adunate în jurul ei a fost misionarul și scriitorul duhovnicesc protoiereul Ioan Smolin, apoi, după moartea acestuia, la 25 ianuarie 1927, protoiereul Petru Belavski, prieten apropiat al conducătorului mișcării iosefiților, arhiepiscopul Dimitrie (Liubimov) de Gdov.

Mucenicia

În 1932 a fost arestată, împreună cu sora ei, în timpul unei acțiuni de „ridicare a monahilor și monahiilor” din toată țara, sub învinuirea obișnuită, între altele pentru predicarea Evangheliei. A fost pusă în spitalul casei de arest preventiv, unde a murit în 1932, osândită deja la trei ani de surghiun. Din pricina sănătății slabe a fost închisă în spitalul Alexandrovski de pe Fontanka, chipurile pentru tratament, dar în realitate, după povestirea izvorului, a fost supusă la operații chinuitoare și la tăierea tendoanelor; nerezistând chinurilor, a murit. Izvorul dă ziua morții ca 17 aprilie 1932 și, în același text, 5 (18 stil nou) aprilie, deosebire pe care nu o putem lămuri. A fost îngropată la cimitirul ortodox Smolensk din Leningrad, unde o cruce marchează mormântul.

Cinstirea

Numele „maicii de la Gatcina” fusese pus într-⁠o listă de lucru a noilor mucenici la pregătirea canonizării Bisericii Ruse din Străinătate din 1981, care însă nu a fost pe nume. La 17 iulie 2006 a fost canonizată. La 26 martie 2007 i s-⁠au aflat moaștele pe cimitirul Smolensk și au fost așezate în catedrala Sfântului Apostol Pavel din Gatcina. În aprilie 2016, la zece ani de la canonizare, a fost deschisă o expoziție în muzeul istoriei Gatcinei, iar în 2017 a avut loc premiera filmului documentar „Aleasa lui Hristos. Sfânta Maria de la Gatcina”. În Sankt-⁠Petersburg se ridică o biserică în cinstea ei: la 31 octombrie 2020 s-⁠a pus crucea de închinare și s-⁠a slujit o molitfă, iar la 12 mai 2023 mitropolitul Varsanufie a vizitat șantierul.