Teona al Salonicului

Sfântul Teona a fost mitropolit al Salonicului în secolul al XVI-⁠lea, cinstit ca sfânt în legătură cu așezarea Galatista din Halkidiki. Izvoarele nu dau actul și data canonizării: spun doar că, după „Noul Martirologiu”, a fost trecut după moarte în ceata sfinților. Data nașterii 1600 din fișă nu se potrivește cu vremea în care a trăit, iar ziua de pomenire din fișă, 4 aprilie, nu este susținută de izvoare.

După izvorul grecesc, s-⁠a născut la Kournela, lângă Plomari, în Lesbos. A fost ucenic al Sfântului Cuvios Mucenic Iacov, la îndemnul căruia a fost numit în 1520 egumen al unei mănăstiri din Etolia-⁠Acarnania, la Trekevisti. După sfârșitul muceniciei lui Iacov, Teona și ceilalți ucenici au plecat din Trekevisti și au venit la Sfântul Munte, unde s-⁠au așezat lângă un metoc al mănăstirii Simonopetra. De acolo a mers la Galatista, în Halkidiki, unde a aflat o mică mănăstire veche, Sfânta Anastasia Pharmakolytria (Izbăvitoarea de otrăvuri), pe care a înnoit-⁠o și în care a viețuit cu tovarășii lui de învățătură. În scurt timp s-⁠au adunat acolo vreo o sută de monahi, care l-⁠au ales egumen.

Mai târziu Teona a devenit ucenic al lui Teofan Eleavulkos și a fost hirotonit arhiepiscop al Paronaxiei. În 1560 a fost numit exarh patriarhal. Apoi a devenit mitropolit al Salonicului și în această calitate a semnat în 1565 caterisirea patriarhului Ioasaf. Dorotei al Monemvasiei, în „Cronograf”, îl numără printre minunații ucenici ai lui Teofan, iar Dimitrie Salonicianul, scriind în 1560 patriarhului Constantinopolului, îl numește om înțelept, în stare să judece adevărul.

Izvoarele sârbesc și bulgar spun altele: că s-⁠a născut în Lesbos, a fost tuns la mănăstirea Pantocrator din Athos, apoi a mers la mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Nafpaktos, unde a ajuns egumen, și că în 1539 era mitropolit al Salonicului, dată care nu se potrivește cu izvorul grecesc, care îl pune în anii 1560. Aceleași izvoare spun că a ridicat mănăstirea Sfânta Anastasia Mărturisitoarea din Halkidiki, că s-⁠a deosebit prin sfințenia vieții și că a făcut multe minuni în viață și după moarte. Semnătura lui a fost pusă în 1561 de patriarhul Ioasaf al II-⁠lea pe hrisovul prin care se dădea titlul de țar marelui cneaz al Moscovei, Ioan al IV-⁠lea. A luat parte la sinodul din Constantinopol, prezidat de arhiepiscopul Paisie al Ohridei, care l-⁠a mazilit în 1565 pe patriarhul Ioasaf al II-⁠lea, și a semnat actul sinodului din ianuarie 1565 ca „smeritul mitropolit al Salonicului”.

Printre scrierile lui se află o scrisoare publicată de Crusius în „Turcograecia” și o prefață la un volum de învățături tipărit la Veneția în 1560.