Veniamin Kononov

Sfântul Cuvios Mucenic Veniamin (în lume Vasili Vasilievici Kononov, 1870-1928) a fost arhimandrit, egumen al mănăstirii Sfânta Treime Antoniev-⁠Siisk, fost monah la Solovki. A salvat sfintele moaște și odoarele mănăstirii și a fost ucis cu ucenicul său Nichifor Kucin de tâlhari într-⁠o chilie din pădure, în seara de 17 aprilie 1928, ajunul Paștilor. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000, împreună cu ieromonahul Nichifor. Se pomenește la 17 aprilie, ziua muceniciei (4 aprilie pe stilul vechi).

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut în satul Evsevievskaia din ținutul Șenkursk, gubernia Arhanghelsk, într-⁠o familie de țărani, și a terminat șase clase la școala din Solovki. În 1893 a fost primit lucrător la mănăstirea Solovki și în 1897 frate începător. S-⁠a arătat harnic și ascultător, a condus lucrările de la brutăria mănăstirii și a fost la vânzarea din cămară. În 1903 a fost tuns monah de arhimandritul Ioanichie, cu numele Veniamin, în cinstea Sfântului Mucenic Veniamin Sinaitul. Cu puține cuvinte și râvnă la slujbe, a fost hirotonit ierodiacon și în 1908 ieromonah, a slujit la moaștele Cuvioșilor Zosima și Savatie de la Solovki și a fost învățător de Lege la școala frăției. După moartea ieromonahului Damaschin, a fost ales duhovnicul mănăstirii în decembrie 1909. În 1912 episcopul Nathanail al Arhanghelskului l-⁠a ridicat arhimandrit și l-⁠a numit egumen al mănăstirii Antoniev-⁠Siisk. A primit crucea pectorală (1913) și Ordinul Sfânta Ana (1916). În 1917 a fost ales membru al Soborului Local, dar nu a ajuns la Moscova.

Din pricina tulburărilor împotriva egumenului Ioanichie, Sfântul Sinod l-⁠a înlăturat în 1917, iar frații l-⁠au ales egumen pe Veniamin. Războiul civil se dezlănțuise, dar atâta timp cât mișcarea albă ținea frontul, la mănăstire era liniște. Când bolșevicii au început să câștige, lucrurile s-⁠au schimbat. Împreună cu frații, arhimandritul Veniamin a făcut tot ce a putut să ferească sfințeniile de la Solovki de jaf. Moaștele Cuvioșilor Zosima și Savatie, întemeietorii, au fost ascunse într-⁠un loc tainic în zidurile mănăstirii, iar alte odoare au fost ascunse în zidul catedralei Schimbării la Față și deasupra altarului bisericii Sfântul Nicolae. Ieromonahul Nichifor (în lume Nicolae Ivanovici Kucin) a fost omul lui de încredere în păstrarea sfintelor odoare.

Arestarea și pustnicia

În primăvara lui 1920 mănăstirea avea 400 de monahi și 200 de frați începători. Puterea sovietică a trimis o comisie specială, condusă de M. S. Kedrov, care urmărea să afle rezervele de arme și de hrană ale burgheziei. Încă din vară mănăstirea a fost închisă, iar monahii alungați de pe insula Solovki. Arhimandritul Veniamin a cerut comitetului de aprovizionare să le lase monahilor un minim de hrană, spunând că fără pâine pe cincisprezece zile vor muri de foame pe o insulă sălbatică, dar jafurile au continuat și mai aprig. Bolșevicii au căutat comorile mănăstirii, despre care aflaseră poate prin denunț sau prin șantaj, și au născocit un denunț împotriva arhimandritului, semnat de câțiva monahi. Veniamin și Nichifor au fost arestați de Ceka, învinuiți de ascunderea odoarelor și de păstrarea de arme, și condamnați la cinci ani de muncă silnică la tăiat lemne la Holmogori, dar au fost eliberați mai devreme, prin amnistia din vara lui 1922.

Au mers întâi la metocul Solovki din Arhanghelsk, apoi, după desființarea lui, i-⁠a găzduit doctorul Alexandr Levicev. În vara lui 1926 s-⁠au mutat la sfatul unui fost frate de la Solovki, Stepan Antonov, în satul Ceasovenskoe și și-⁠au făcut o chilie de pădure la patruzeci de kilometri de cea mai apropiată așezare, lângă râul Lodma, la Volkozero. Stepan Antonov venea de două ori pe an, iarna, în vreme de cea mai mare foamete, și le aducea ceva hrană. În rest se hrăneau cu pește, ciuperci și fructe de pădure, iar tot timpul liber era de rugăciune.

Mucenicia

Pe 17 aprilie 1928, în seara de dinaintea Paștilor, doi bărbați din satul Korovkinskaia, un comsomolist V. Ivanov și trei ori condamnatul S. Iarîghin, auzind de comorile ascunse ale mănăstirii, au ajuns la Volkozero ca să-⁠i jefuiască. Au așteptat să se stingă lumina, apoi Ivanov a tras de patru ori prin fereastră. În casă s-⁠au auzit gemete, dar răufăcătorii s-⁠au temut să intre, cuprinși, cum au spus la anchetă, de o groază neînțeleasă. Au urcat în pod și au luat ce au găsit, au stropit coliba cu gaz și au sprijinit ușa, ceea ce arată că știau că înăuntru mai sunt oameni vii. La 9 iunie, Stepan Antonov a găsit coliba arsă și între bârnele arse două schelete, a anunțat autoritățile, iar ancheta a stabilit ce se petrecuse.

Arhimandritul Veniamin și ieromonahul Nichifor au fost canonizați ca cuvioși mucenici la Sinodul arhieresc din 13-16 august 2000. La 15 ianuarie 2004, la Severodvinsk, a fost sfințită o biserică de lemn închinată lor.