Iosif de la Bisericani

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani a fost primul sihastru cunoscut din Muntele Bisericani și întemeietorul mănăstirii cu același nume, din Moldova, la sfârșitul secolului al XV-⁠lea.

S-⁠a născut într-⁠un sat din ținutul Neamț și, având din copilărie dragoste de viața monahală, a intrat în mănăstirea Bistrița. Acolo a primit tunderea în monahism și a învățat de la părinții cei bătrâni viața duhovnicească, postul și rugăciunea neîncetată. Văzând că nu are destulă liniște la Bistrița, a luat binecuvântarea egumenului și a plecat să se închine la Mormântul Domnului din Ierusalim. S-⁠a retras apoi în pustia Văii Iordanului, unde a ajuns în câțiva ani sihastru vestit. Locuia într-⁠o peșteră, mai întâi singur, apoi cu câțiva ucenici, și a răbdat multe ispite de la diavol. Dus fiind pe înălțimile vieții duhovnicești, a strâns în jurul lui șaptesprezece monahi și a întemeiat prima obște duhovnicească românească din Țara Sfântă.

Când arabii au năvălit peste Locurile Sfinte și au pricinuit multă tulburare, Cuviosul Iosif și-⁠a luat ucenicii și s-⁠a întors în Moldova, la Bistrița. Așa s-⁠a mutat sihăstria lui din Valea Iordanului în Moldova, pe Muntele Bisericani. Când ucenicii s-⁠au înmulțit, a ridicat o mică biserică cu hramul Bunei Vestiri și a zidit chilii în jurul ei. Pentru viața monahală de acolo a așezat rânduiala achimită, adică neadormită, după modelul mănăstirii Studion din Constantinopol, cu rugăciune neîncetată în biserică și în chilii, post, metanii, cântarea psalmilor, ascultare și dragoste.

Când turcii au venit și le-⁠au aprins biserica, monahii au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum li s-⁠a arătat însă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-⁠un stejar și i-⁠a întrebat: „Unde mergeți?" Ei au răspuns uimiți: „Ne ducem la grădina ta." Maica Domnului le-⁠a zis: „Întoarceți-⁠vă, căci și aici este grădina mea." În amintirea acestei minuni au pus acolo o icoană a Maicii Domnului. Mai târziu, sihăstria Cuviosului Iosif a fost numită Schitul Bisericani, adică „al evlavioșilor", pentru că monahii se rugau acolo cu lacrimi, iar mulți s-⁠au vindecat de boli prin rugăciunea și binecuvântarea Cuviosului Iosif.

Este pomenit la 1 octombrie.