Ipolit Krasnovski

Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit Krasnovski a fost preot în Moscova și apoi deținut în lagărele de muncă din Orientul Îndepărtat, unde a fost împușcat în anul 1938, împreună cu arhiepiscopul Onufrie al Kurskului și cu alți clerici. Este unul dintre noii mucenici ai Bisericii Ruse.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut la 3 august 1883 la Moscova, în familia preotului Nicolae Anichitici Krasnovski, de la biserica Învierii de pe Taganka, și a soției sale, Vera Efimovna. În 1897 a absolvit școala duhovnicească Zaikonospasski, în 1904 seminarul din Moscova, iar în 1909 Academia Duhovnicească din Moscova, cu titlul de candidat în teologie. În 1910 a fost hirotonit preot pentru biserica Învierii de pe Taganka și numit conducător și profesor de religie la școlile de duminică și la școala primară a parohiei. În 1911 a murit tatăl său și el a devenit parohul bisericii.

În 1914 a fost numit profesor de religie la școala comercială a lui N. F. Gorbaciov și ales în consiliul decanatului. În 1921 a primit crucea pectorală, în 1924 a fost ridicat la rangul de protoiereu și numit locțiitor de decan, iar în 1927 a fost cinstit cu crucea pectorală de aur împodobită. În 1928 a fost eliberat din îndatoririle de decan.

Arestarea și lagărul

La 19 septembrie 1930 a fost arestat și închis la Butârka. L-⁠au învinuit că ținea legătură cu un cerc larg de clerici și că citea și păstra scrieri bisericești manuscrise despre viața bisericească a vremii. Troica OGPU l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr și l-⁠a trimis la construcția Canalului Marea Albă-⁠Marea Baltică. În 1933 lagărul a fost schimbat cu exilul într-⁠un loc fixat. El a ales Kurskul, unde a ajuns puțin înainte ca arhiepiscopul Onufrie (Gagaliuk) să fie numit episcop al orașului. Arhiepiscopul îl cunoștea și i-⁠a dat numaidecât un loc de preot; au slujit adesea împreună. Părintele Ipolit făcea la cererea arhiepiscopului molebene și îndruma duhovnicește pe mama acestuia, monahia Natalia, iar când arhiepiscopul pleca la Moscova pentru ședințele Sfântului Sinod, ținea registrele eparhiei.

La 23 iulie 1935, NKVD l-⁠a arestat pe arhiepiscop și pe părintele Ipolit, învinuit că ar fi rostit predici antisovietice. La anchetă a spus că predicile lui explicau esența credinței creștine și că, atunci când vorbea de răbdare, avea în vedere necazurile personale ale credincioșilor. A mai spus că a vorbit preoților de pregătirea pentru exil, după deportarea oamenilor din Leningrad și din alte orașe, și că el însuși ar fi bucuros, fiindcă aceasta ar împlini dorința lui. Într-⁠o declarație către anchetator a scris că în predici a expus doar latura lăuntrică a religiei creștine și că față de puterea sovietică a fost totdeauna loial. La ședințele închise din 8-9 decembrie 1935 ale Colegiului special al tribunalului regional Kursk a spus că nu se recunoaște vinovat, că predicile lui vorbeau despre dragoste și despre suferințe, și că, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, a vorbit despre suferințele lui Hristos. La 9 decembrie 1935 a fost condamnat la zece ani de închisoare și trimis în lagărele din ținutul Habarovsk.

Mucenicia

Arhiepiscopul Onufrie a fost trimis în martie 1936 în Orientul Îndepărtat și a ajuns într-⁠un lagăr-⁠fermă din Amur. În scrisorile lui către mama sa pomenește de părintele Ipolit, care muncea împreună cu el în același lagăr. Într-⁠o scrisoare din mai 1937 scrie că părintele este sănătos și lucrează puțin, ca invalid, iar în decembrie 1937 că el este tot cu dânsul, deși este invalid.

În februarie 1938 s-⁠a deschis un nou proces împotriva arhiepiscopului Onufrie, a episcopului Antonie (Pankeev), a părintelui Ipolit Krasnovski și a altor clerici din lagăr. Martori gata să semneze depoziții false au spus că preoții se adună în cort și fac slujbe, îmbrăcați în rase duminica, și citesc rugăciuni. La 17 martie 1938 troica NKVD i-⁠a osândit la moarte. La 1 iunie 1938 au fost împușcați și îngropați într-⁠o groapă comună fără nume arhiepiscopul Onufrie, episcopul Antonie, preoții Ipolit Krasnovski, Mitrofan Vilghelmski, Alexandru Eroșov, Mihail Deineka, Nicolae Sadovski, Vasile Ivanov, Nicolae Kulakov, Maxim Bogdanov, Alexandru Saulski, Pavel Popov, Gheorghe Bogoiavlenski și citețul Mihail Voznesenski.

Este pomenit la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 1 iunie și la 1 august, în Soborul sfinților din Kursk, la 5 septembrie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților Moscovei, și la 10 decembrie, în Soborul noilor mucenici de la Radonej, în stil nou.