Isidora

Sfânta Cuvioasă Isidora, numită nebuna pentru Hristos, s-⁠a nevoit în mănăstirea Tabena (a Tabenisioților) din Egipt, în secolul al IV-⁠lea, și a luat asupra ei greaua cruce a nebuniei pentru Hristos. Este pomenită la 1 mai.

Se prefăcea nebună și stăpânită de duhuri rele, și celelalte maici o disprețuiau atât de mult, încât nu voiau să mănânce cu ea. Rămânând la bucătărie, făcea acolo toate treburile și era ștergarul mănăstirii, împlinind cuvântul: „De se socotește cineva înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept" (1 Corinteni 3, 18). Purta pe cap o cârpă zdrențăroasă, pe când toate celelalte erau împodobite cu culion. Dintre cele 400 de maici ale mănăstirii, nici una n-⁠a văzut-⁠o mâncând; nu s-⁠a așezat la masă și nu a luat o bucată de pâine, ci se mulțumea să ștergă fărâmiturile de pe mese și să spele murdăria de pe ele. Nu ocăra pe nimeni, nu cârtea, nici nu vorbea mult sau puțin, chiar lovită, batjocorită sau ocărâtă.

Un înger s-⁠a arătat Cuviosului Pitirim, pustnicul încercat de pe muntele Porfiriti (29 noiembrie), și i-⁠a spus: „Voiești să vezi o femeie mai evlavioasă decât tine? Du-⁠te în mănăstirea femeilor tabenisiote și vei afla pe una purtând o diademă pe cap. Ea este mai bună decât tine, căci, luptând cu atâta mulțime, niciodată nu și-⁠a despărțit inima de Dumnezeu." Pitirim a mers acolo, i s-⁠a îngăduit să intre, ca unul vestit și bătrân, și a cerut să le vadă pe toate. Fiindcă lipsea una, i-⁠au spus că mai este una nebună la bucătărie. Aducând-⁠o, cuviosul i-⁠a văzut cârpa zdrențăroasă de pe frunte și a căzut la picioarele ei, cerând: „Binecuvântează-⁠mă tu." Maicile s-⁠au mirat și i-⁠au spus să nu rabde ocara, că e nebună. Pitirim le-⁠a zis: „Voi sunteți nebune. Aceasta este și maica mea, și a voastră. Mă rog să fiu găsit vrednic de ea în ziua judecății." Auzind aceasta, ele au căzut la picioarele lui și și-⁠au mărturisit greșelile: una că i-⁠a aruncat apă în spate, alta că a lovit-⁠o cu pumnii, alta că și-⁠a suflat nasul asupra ei. După ce s-⁠a rugat pentru ele, Pitirim a plecat. Peste câteva zile, Isidora, nesuportând slava și cinstea surorilor și simțindu-⁠se împovărată de laude, a ieșit din mănăstire și nimeni n-⁠a știut unde s-⁠a dus și cum s-⁠a sfârșit.

Biserica Ortodoxă Română și cea Greacă o pomenesc la 1 mai, iar cea Rusă la 10 mai.