Israel din Limousin

Israel din Limousin (Israël du Dorat) a fost canonic al bisericii colegiale din Le Dorat, în Franța, născut în jurul anului 950 și adormit în decembrie 1014 (la 22 decembrie după un izvor, la 12 după altul). Este pomenit în Martirologiul Roman la 12 decembrie și local la 13 septembrie.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă din Le Dorat, între Limoges și Poitiers; o cruce de piatră arată locul casei lui. Părinții l-⁠au închinat slujirii lui Dumnezeu. A fost învățător în capitlul regulat din Le Dorat, apoi a fost primit canonic, hirotonit preot și făcut vicar general al episcopului de Limoges, Aldouin. A predat teologia la școala episcopală și a alcătuit, în limba limuzină, o viață în versuri a lui Hristos, cu un veac înaintea poeziei lirice a trubadurilor.

În 994, într-⁠o epidemie de ciumă, a îngrijit bolnavii și i-⁠a îngropat el însuși pe morți. L-⁠a însoțit pe Aldouin la regele Robert al II-⁠lea cel Pios. După ce monahii mănăstirii Saint-⁠Junien au fost măcelăriți în parohia Étagnac, în timp ce strângeau zeciuiala, iar priorul Itier a murit de întristare, papa Silvestru al II-⁠lea l-⁠a însărcinat pe Israel să refacă acea obște, cu titlul de prepozit; el a pus să se reclădească biserica. În 1006 s-⁠a întors la Le Dorat, unde a fost mare cântăreț și a format mulți ucenici, între ei pe Sfântul Teobald. Cu un an înainte de moarte a văzut ridicându-⁠se din pământ temeliile actualei biserici colegiale Saint-⁠Pierre din Le Dorat, în locul celei vechi, arse de un incendiu.

La mormântul lui, pelerinii vindecați și mângâiați au fost mulți, iar minunile atribuite lui au făcut din cinstirea lui un cult de seamă în regiune. La 27 ianuarie 1130 moaștele lui au fost mutate în cripta bisericii colegiale, împreună cu ale Sfântului Teobald (pomenit la 20 decembrie).

Este un sfânt al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.