Laodichie din Heracleea

Sfântul Mucenic Laodichie din Heracleea a fost temnicerul Sfintei Muceniță Glicheria și a murit mucenicește odată cu ea în jurul anului 177. Pagina Azbyka îi cinstește pe amândoi, pe fecioara Glicheria și pe Laodichie, străjerul temniței.

Sfânta Glicheria a pătimit pentru credința în Hristos în veacul al II-⁠lea, în vremea prigoanei împăratului Antonin (138-161). Era de neam ales, iar tatăl ei, Macarie, fusese dregătorul cetății Romei și se mutase mai târziu la Troianopole, în Tracia. A rămas de timpuriu fără tată și mamă, s-⁠a apropiat de creștini, s-⁠a întors la credința adevărată și venea zilnic la biserică. Dregătorul Troianopolei, Savin, primind poruncă împărătească de a sili pe creștini să aducă jertfe idolilor, a rânduit o zi de închinare obștească la idolul Zeus. Glicheria a hotărât cu tărie să pătimească pentru Hristos, a spus aceasta creștinilor și i-⁠a rugat să se roage ca Domnul să-⁠i dea tărie. În ziua sărbătorii lui Zeus, făcându-⁠și pe frunte semnul Crucii, a mers în capiște, s-⁠a așezat pe un loc înalt în razele soarelui, și-⁠a dat jos vălul și le-⁠a arătat tuturor sfânta cruce de pe frunte. S-⁠a rugat cu căldură lui Dumnezeu să-⁠i lumineze pe păgâni și să sfărâme idolul de piatră. Deodată s-⁠a auzit tunet, statuia lui Zeus s-⁠a prăbușit și s-⁠a făcut bucăți.

Mâniați, Savin și preoții au poruncit poporului să o ucidă cu pietre, dar pietrele nu s-⁠au atins de ea. Au închis-⁠o în temniță, unde a venit la ea preotul creștin Filocrat și a întărit-⁠o pentru nevoința ce o aștepta. Dimineața, când au început chinurile, un înger s-⁠a arătat deodată între chinuitori, iar aceștia au căzut la pământ cuprinși de spaimă. Când vedenia a dispărut, Savin, care abia își regăsise graiul, a poruncit s-⁠o ducă iar în temniță, a cărei ușă a încuiat-⁠o și a pecetluit-⁠o cu inelul său, ca nimeni să nu poată ajunge la ea. Tot timpul închisorii îngerii lui Dumnezeu i-⁠au adus Glicheriei hrană și băutură. După multe zile Savin a venit la temniță, a rupt singur pecetea și, intrând, a rămas uimit s-⁠o vadă vie și sănătoasă. Plecând spre cetatea Heracleea, a poruncit să fie dusă și ea acolo. Creștinii din Heracleea au ieșit în întâmpinarea ei, în frunte cu episcopul Dometie, care a rostit înaintea tuturor o rugăciune către Domnul pentru întărirea ei în mucenicie. La Heracleea Glicheria a fost aruncată într-⁠un cuptor înroșit pentru că nu voia să jertfească idolilor, dar focul s-⁠a stins îndată. Atunci dregătorul, într-⁠o mânie nebună, a poruncit să i se jupoaie pielea capului. Apoi mucenița dezbrăcată a fost aruncată în temniță pe pietre ascuțite; ea se ruga neîncetat, iar la miezul nopții un înger a venit și i-⁠a vindecat rănile.

Temnicerul Laodichie, venit dimineața după ea, nu a recunoscut-⁠o întâi și, crezând că a fugit, a vrut să se omoare de teama pedepsei, dar Sfânta Glicheria l-⁠a oprit. Uimit de minune, Laodichie a crezut în adevăratul Dumnezeu și i-⁠a cerut rugăciunile, ca să pătimească și să moară pentru Hristos împreună cu ea. „Urmează lui Hristos și te vei mântui”, i-⁠a răspuns slăvita mucenică. Laodichie și-⁠a pus pe el legăturile cu care fusese legată sfânta și, la judecată, a spus dregătorului și tuturor celor de față despre vindecarea minunată a Glicheriei de către înger și s-⁠a mărturisit creștin. Noul ales al lui Dumnezeu a fost îndată tăiat cu sabia. Creștinii i-⁠au luat în taină rămășițele și le-⁠au îngropat cu cinste, iar Glicheria a fost dată să fie sfâșiată de fiare. A ieșit la moarte cu mare bucurie, dar leoaica lăsată asupra ei s-⁠a târât smerit lângă ea și, alintându-⁠se, i-⁠a lins picioarele. În cele din urmă sfânta s-⁠a rugat Domnului să o ia la Sine și a auzit un glas din cer care o chema la fericirea cerească. Atunci a fost lăsată asupra ei o altă leoaică, care s-⁠a aruncat asupra mucenicei și a omorât-⁠o, dar nu a sfâșiat-⁠o. Episcopul Dometie și creștinii din Heracleea au îngropat cu cinste pe Sfânta Glicheria. A pătimit pentru Hristos în jurul anului 177, iar sfintele ei moaște s-⁠au slăvit prin izvorârea de mir tămăduitor.

Sfântul Laodichie este pomenit la 26 mai, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.