Leonard de Noblac

Sfântul Cuvios Leonard de Noblac a fost, în secolul al VI-⁠lea, un nobil franc de la curtea lui Clovis I, pustnic și întemeietor al mănăstirii Noblac, lângă Limoges, în Galia. A adormit în jurul anului 559. A ajuns unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Evului Mediu târziu. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

După viața din secolul al XI-⁠lea, a fost convertit la Crăciunul din 496 împreună cu regele, iar Sfântul Remigiu al Reimsului i-⁠a fost naș. Ca ucenic al lui Remigiu a primit dreptul de a vizita temnițele și de a elibera pe cei închiși; a obținut astfel eliberarea multor întemnițați, ale căror ocrotitor a devenit. A refuzat un episcopat, prerogativă a nobililor merovingieni, și a intrat în mănăstirea Micy, lângă Orléans, apoi a trăit ca pustnic într-⁠o pădure a Limousin-⁠ului, numită azi Noblac, unde a strâns ucenici.

În secolul al XII-⁠lea cinstirea lui s-⁠a răspândit repede, după ce principele Bohemond I al Antiohiei a atribuit mijlocirii sale eliberarea din închisoarea danișmendă, în 1103, și a adus ofrande la Noblac. Rugăciunea către el a fost socotită folositoare pentru eliberarea prizonierilor, pentru femeile în durerile nașterii și pentru boli ale vitelor. Sărbătoarea lui se ține la 6 noiembrie; în Alpii Bavariei este ocrotitorul țăranilor, iar localitatea St Leonards-⁠on-⁠Sea, din Anglia, îi poartă numele.

Este pomenit la 6 noiembrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).