Leonid din Poșehonie

Sfântul Cuvios Leonid din Poșehonie a fost ucenic și tovarăș de nevoință al Cuviosului Adrian din Poșehonie. La 13 septembrie 1540, în ajunul sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, Cuviosul Adrian și bătrânul Leonid au ajuns în codrul sălbatic al Poșehoniei, între satele Belti, Patrabolșim, Șelședolski și Uhorski, și s-⁠au oprit pe malul râului Votha. Acolo, cel ce îi călăuzea, un bătrân, a devenit deodată nevăzut. Drumeții uimiți au început să cânte canonul și slujba sărbătorii, mulțumind lui Dumnezeu cu lacrimi. Ca vestire a viitoarei mănăstiri, locașul slavei lui Dumnezeu, prin satele din jur s-⁠a auzit sunet de clopote. Trei ani au trăit Adrian și bătrânul Leonid în singurătate pustnicească, răbdând lipsuri, biruind ispitele diavolului și batjocura oamenilor răi, apoi au trecut la împlinirea gândului lor.

Alegând vreme potrivită, nevoitorii au plecat la Moscova la mitropolitul Macarie, să ceară binecuvântare pentru ridicarea, în ținutul Poșehoniei, pe râul Votha, a unei mănăstiri și a unei biserici în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Sfântul Macarie i-⁠a binecuvântat, le-⁠a dat hrisovul de zidire și l-⁠a hirotonit pe ierodiaconul Adrian prezbiter și egumen. Pustnicii poșehoneni au aflat la Moscova și binefăcători darnici, care au dat danii bogate pentru ridicarea bisericii. Întors în pustie la 31 mai 1543, egumenul Adrian a pus temelia bisericii cu trapeză în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare. Împodobind și sfințind noua biserică, a trecut la rânduirea mănăstirii. În mănăstire s-⁠a introdus aspra rânduială a lui Cornilie de la Komela. Fără nimic al lor, mulțumiți în toate cu puțin, monahii își petreceau cea mai mare parte a timpului în rugăciune, în biserică și în chilie, și mult timp citeau Sfânta Scriptură, citind nu cu glas tare sau frumos, ci cu glas smerit și blând: unul citește, iar al doilea cugetă la cele citite.

După șase ani de la întemeierea mănăstirii, bătrânul Leonid a adormit în pace în Domnul, iar Cuviosul Adrian și frații l-⁠au îngropat cu cinste. Frații se înmulțiseră atunci. Monahii au ridicat trei chilii de locuit și a patra pentru gătit și pentru coptul pâinii. Sfântul Adrian a început să se gândească la ridicarea unei mari biserici de piatră și a adunat o sumă însemnată. Dar la un an după adormirea bătrânului Leonid, în 1550, în Postul Mare, în noaptea de 5 spre 6 martie, în mănăstire au năvălit tâlhari înarmați și, după chinuri, l-⁠au sugrumat pe Cuviosul Adrian.

Sfântul Leonid este pomenit la 5 iunie, cu Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, în stil nou.