Leontie Grimalski

Sfântul Sfințit Mucenic Leontie Grimalski, preot, s-⁠a născut la 10 iulie 1869 în satul Lodîjenka, ținutul Uman, gubernia Kiev, în familia psaltului Stepan Grimalski. Numele lui întreg era Leontie Stepanovici Grimalski. În 1892 a absolvit academia teologică din Kiev și a devenit învățător la școala bisericească din satul Rusalovka, ținutul Uman. În 1893 s-⁠a căsătorit. La 31 iulie 1894 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Pesceanovo, ținutul Zvenigorod, gubernia Kiev. În 1914 a fost mutat la biserica din satul Rogî, ținutul Uman, unde a slujit până în 1931. În 1922 a fost ridicat la treapta de protoiereu, iar în 1928 a primit palița. În 1931 s-⁠a mutat în satul Jigalovo, raionul Șcelkovo, regiunea Moscova, unde ginerele lui, preotul Nicolae Horiuzov, slujea la biserica Sfântului Nicolae; aici părintele Leontie a îndeplinit slujba de psalt cu dreptul de a săvârși slujbe.

La 4 aprilie 1932 a fost numit la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din satul Lîtkarino, raionul Uhtomski, regiunea Moscova. În 1935 protoiereul Leontie a primit crucea pectorală cu podoabe. În iulie 1937 a fost mutat la biserica din satul Ilinski Pogost, raionul Solnecinogorsk, iar la 31 octombrie același an a fost numit la biserica Adormirii din satul Ghjel, raionul Ramenskoe, unde nu cu mult înainte fusese arestat preotul Nicolae Horiuzov, mutat acolo.

La 26 ianuarie 1938 protoiereul Leontie a fost arestat și închis în temnița din Kolomna. La 30 ianuarie anchetatorul l-⁠a interogat. L-⁠a întrebat unde se află ginerele, Horiuzov. A răspuns că ginerele este arestat de NKVD și nu știe de ce. A recunoscut legătura prietenească cu el, vizitele și ajutorul material reciproc; după arestarea lui Horiuzov, soția acestuia trăiește la el. Întrebat în ce an a primit treapta de protoiereu, a răspuns că în 1922, pentru slujire îndelungată. Întrebat ce păreri a avut despre alegerile în Sovietul Suprem și despre pericolul războiului, a spus că nu a purtat astfel de discuții, fiindcă nimeni nu i s-⁠a adresat cu astfel de întrebări și el însuși le ocolea.

La 8 februarie anchetatorii au interogat un martor, care a spus că la Grimalski veneau oameni necunoscuți lui, între ei unii slujitori ai cultului, și doi din Moscova, unul prezentându-⁠se ca pictor, celălalt ca lucrător NKVD; scopul vizitelor nu-⁠l știa, căci în prezența lui nu vorbeau, iar preotul, cum venea el, se ducea într-⁠o cămăruță. Oaspeții stăteau cel mult o zi și plecau. Din cuvintele lui Grimalski a auzit o singură dată nemulțumire față de puterea sovietică, în legătură cu livrările de carne. La 9 februarie 1938 anchetatorul l-⁠a interogat pe părintele Leontie. L-⁠a întrebat dacă a vorbit despre acțiunile greșite ale puterii sovietice la strângerea livrărilor către stat. A răspuns că despre livrări nu a spus nimic nimănui și că impozitele și livrările cerute de la el le socotește legale. A mărturisit legătura strânsă cu Nicolae Horiuzov, care slujise înaintea lui în Ghjel, și cu diaconul Voskresenski, amândoi acum arestați și osândiți de NKVD, pe care i-⁠a vizitat des în vara lui 1937, pe când locuia la Ilinski Pogost, ca pe ginere și ca pe slujitor al cultului. A recunoscut că odată, când venise la ginerele său, au sosit în același timp și doi oameni din Moscova, dintre care știa numai numele lui Boris, dar nu știa scopul venirii. Despre activitatea contrarevoluționară a lui Horiuzov și Voskresenski nu știa nimic. A încheiat: „Nu mă recunosc vinovat de învinuirea adusă și nu pot să mai spun nimic”.

La 21 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit pe preot la moarte. Protoiereul Leontie Grimalski a fost împușcat la 26 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo de lângă Moscova. Este pomenit la 26 februarie, în ziua morții, la 29 mai, cu Soborul noilor mucenici pătimiți la Butovo (data se mută), și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.