Luca de la Glinsk

Cuviosul Luca de la Glinsk (1838-1898), în lume Leontie Șvet, a fost ieroschimonah al Pustiei Glinsk, născut într-⁠o familie de țărani din gubernia Harkov. A venit la pustie în 1864 și a lucrat doi ani la bucătărie și douăzeci și doi la brutărie; în 1869 a fost tuns rasofor și numit mai-⁠mare peste brutărie. Își certa novicii ca să-⁠i învețe să-⁠și biruie mânia, luând asupra lui reproșurile. Tuns monah în 1875 cu numele Longhin, a fost numit în 1888 „supraveghetor al Psaltirii” și, în 1891, a primit schima cu numele Luca și s-⁠a așezat în schitul Apropiat, apoi în cel Îndepărtat. Părintele lui duhovnicesc era Cuviosul Arhip (Șestakov).

Rugăciunea și lupta

Pravila lui cuprindea cinci sute de rugăciuni ale lui Iisus, dar la început nu le putea ține cu luare-⁠aminte, și Icoana Nefăcută de Mână a Mântuitorului din Glinsk i s-⁠a arătat în văzduh și l-⁠a îndemnat prin glas să le citească rar și cu luare-⁠aminte. A fost atacat de draci (un cal alb mare s-⁠a repezit odată la el) și i-⁠a biruit. Își călăuzea ucenicii cu înțelepciune, unuia vorbindu-⁠i deschis, altuia în pilde, și spunea că iubirea adevărată dă tuturor, nu doar celor aleși. Dracii se răzbunau pe el fiindcă își păzea ucenicii. Avea darul înainte-⁠vederii și al vindecărilor, dar le ascundea sub fapte simple: unui monah bolnav de friguri i-⁠a dat un covrig muiat, spunând „Mănâncă”, și bolnavul s-⁠a făcut bine.

Smerenia lui

În chilie era primitor și vesel, dar purta mereu frica de Dumnezeu. Când i-⁠au văruit chilia și a găsit icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor ce se întristează” așezată pe pat, a mutat-⁠o îndată la locul ei și s-⁠a rugat înaintea ei, auzind un glas care îl îndemna să păstreze mereu credința bună. S-⁠a săvârșit la 1 mai 1898, iar Sinodul Arhieresc din 2017 l-⁠a trecut în Mineiul Bisericii Ruse. Este pomenit la 22 septembrie, după stilul nou.