Luca din Ierusalim

Sfântul Mucenic Luca din Ierusalim, numit și Luca Georgianul, a trăit în secolul al XIII-⁠lea. S-⁠a născut într-⁠o familie georgiană cinstită și cucernică, Muhaisdze. După moartea tatălui, mama lui a plecat să se nevoiască într-⁠o mănăstire din Ierusalim, lăsându-⁠și copiii. La douăzeci de ani, Luca a mers la Ierusalim să-⁠și vadă mama și să se închine la locurile sfinte; a rămas acolo și s-⁠a călugărit. A fost hirotonit diacon și a învățat bine araba. Frații i-⁠au recunoscut înțelepciunea și l-⁠au rugat să fie egumen; timp de trei ani a condus mănăstirea fără cusur.

Diavolul, pizmuind pe sfânt, l-⁠a ațâțat pe un persan influent de la curtea sultanului, Șeic-⁠Hidar, să se ridice împotriva lui. Sultanul i-⁠a dat în stăpânire Mănăstirea Sfintei Cruci, iar Șeic-⁠Hidar i-⁠a tratat pe monahii georgieni cu cruzime și în cele din urmă i-⁠a alungat. Luca a vrut să meargă el însuși la Șeic-⁠Hidar în apărarea fraților, deși ei îl rugau să fugă și să se ascundă; era încredințat că e mai potrivit să moară pentru Hristos decât să trăiască pentru lume. Persanul nu cerea nimic de la el decât să primească islamul, făgăduindu-⁠i că îl va face emir. Luca a refuzat și a fost decapitat în anul 1277 (alte izvoare dau 1273). Capul tăiat s-⁠a întors spre răsărit și a mulțumit lui Dumnezeu cu chip de pace, iar trupul i-⁠a fost ars.

Este pomenit la 12 februarie (stil nou), împreună cu ceilalți sfinți georgieni din Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim.