Luca din Sicilia

Sfântul Cuvios Luca din Sicilia a fost un monah născut în Tauromenion (Taormina de astăzi), în Sicilia, care s-⁠a nevoit pe muntele Etna, a întemeiat o mănăstire și s-⁠a mutat la Domnul la Corint, în anul 820.

Încă tânăr, în jur de optsprezece ani, mintea lui era înțeleaptă și mergea mereu la casa lui Dumnezeu. Când părinții au vrut să-⁠l căsătorească, a plecat noaptea într-⁠un loc nelocuit și a viețuit cu fiarele. Patruzeci de zile a stat fără mâncare și a fost învrednicit de vedenii și descoperiri dumnezeiești și îngerești. Apoi a intrat într-⁠o mănăstire și a primit schima îngerească. Acolo a dus o viață aspră: mânca la trei-⁠patru zile pâine și apă și nu se odihnea deloc. A rămas optsprezece luni. A plecat apoi cu un monah pe muntele Etna, hrănindu-⁠se cu ierburile de acolo, dormind puțin, cu o singură haină și umblând desculț.

S-⁠a hotărât să nu iasă din chilie până nu citește toată Psaltirea și și-⁠a rânduit ceasul al treilea, lucrul până la ceasul al șaselea și, după el, puțină mâncare și restul pravilei. Astfel a primit de la Dumnezeu un mare dar, tâlcuirea cuvintelor greu de înțeles, încât cei ce îl auzeau se mirau: „De unde știe acesta carte, nefiind învățat?" Apoi, printr-⁠o descoperire, a mers într-⁠un loc și a adunat doisprezece monahi, îngrijindu-⁠se de mântuirea lor. Ca să cunoască rânduiala altor mănăstiri, a vizitat multe cetăți, a mers la Bizanț, a cercetat casele monahilor și s-⁠a sfătuit cu părinții, până la Corint. Acolo, într-⁠un sat, a stat nu mai mult de șapte luni și a adormit în pace.

Este pomenit la 6 noiembrie, după calendarul nou.