Macarie Șarov

Cuviosul Macarie Șarov de la Glinsk (1802-1864), ieroschimonah, născut Matei Terentievici Șarov, era din familia înstărită de târgoveți a unui oraș din gubernia Tula. A crescut în casa unei mame deosebit de cucernice și, în 1822, la douăzeci de ani, a intrat în Pustia Glinsk, sub egumenul Filaret. A lucrat întâi la stupină, a fost tuns monah în 1833, hirotonit ierodiacon în 1837 și ieromonah în 1839. Chilia lui avea o singură odăiță, cu geamurile lipite cu hârtie ca să nu i se împrăștie privirea, o icoană, câteva cărți, o masă, un scaun și un măr pe masă; ieșea în pădure cu o carte duhovnicească și acolo se ruga.

Ecclesiarh, apoi bătrân

În 1844 a fost numit ecclesiarh. Își împărțea dragostea între egumen și frați, răbda pentru cei care nu-⁠și împlineau ascultările și făcea uneori el însuși munca lor, frământând noaptea pâine. Primirea vizitatorilor, mai ales a femeilor, i-⁠a adus supărări din partea unor frați, iar slujba îl abătea de la rugăciune, așa că în 1849 a fost slobozit din ecclesiarhie și, după doi ani, și din slujirea preoțească. S-⁠a retras apoi în chilie; dar curând îngerul Domnului i s-⁠a arătat și i-⁠a poruncit să primească poporul, iar o vedenie cu rândunele i-⁠a arătat că nu trebuie să-⁠i refuze nici pe femei, deși unii dintre frați aveau să cârtească. Cei ce veneau la el găseau pe fața lui bucurie curată și blândețe. Asculta cu aceeași răbdare pe omul neînvățat cu superstițiile lui, pe cel învățat necredincios, pe țărancă și pe doamna iscoditoare, și spunea că adevărata iubire dă tuturor, nu doar celor aleși.

Sfârșitul

La 1 iunie 1863 a primit marea schimă, păstrându-⁠și numele. Se sprijinea într-⁠o cârjă, dar stătea la toate slujbele lungi. Cu șase luni înainte de moarte s-⁠a închis în chilie și se împărtășea tot mai des. Printr-⁠o vedenie era încredințat că nu va trece prin vămi: văzuse un stâlp alb ridicându-⁠se până la cer. A fost dus în spitalul mănăstirii și a adormit în pace la 21 februarie 1864, în anul al 63-lea al vieții; la 23 februarie egumenul Inochentie l-⁠a îngropat. Sinodul Arhieresc din 2017 l-⁠a trecut în Mineiul Bisericii Ruse. Este pomenit la 22 septembrie, după stilul nou.