Macrovie din Scitopole

Sfântul Mucenic Macrovie din Scitopole a pătimit la începutul secolului al IV-⁠lea, la Scitopole în Palestina, între alți șaizeci de mucenici pomeniți în mai multe calendare. Din propria lor voință s-⁠au înfățișat dregătorului ținutului, i-⁠au vădit firea nemiloasă și apoi au răsturnat și sfărâmat jertfelnicele zeilor. Păgânii, mâniați, i-⁠au bătut până la moarte. Creștinii le-⁠au îngropat trupurile, iar mai târziu la locul uciderii s-⁠a ridicat o biserică.

O scurtă viață a mucenicilor din Scitopole se află într-⁠un manuscris de la Athos (Ath. Laur. I 70, f. 208). Se poate ca ei să fie aceiași cu cei șase tineri pomeniți de Eusebiu al Cezareei, care, venind la proconsulul Urban, s-⁠au mărturisit creștini și au fost tăiați cu sabia. În Sinaxarul Bisericii din Constantinopol și în Tipicul Bisericii celei Mari (secolul al X-⁠lea), la 4 mai, se află pomenirea mucenicilor din Scitopole și arătarea că sinaxa în cinstea lor se săvârșește în biserica Maicii Domnului din Halcopratia, în paraclisul Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului. La 5 mai, pomenirea este însemnată în Sinaxarul lui Petru (secolul al XI-⁠lea) și în alte sinaxare.

Cea mai veche mărturie a cinstirii lor în Rusia este pomenirea în calendarele Evangheliei de la Ostromir din 1056-1057 și într-⁠o Evanghelie din secolul al XII-⁠lea. În prima jumătate a veacului al XII-⁠lea s-⁠a tradus în Rusia Proloagul în proză, în care a fost cuprinsă la 4 mai pomenirea lor. În Marile Mineie Cetite se află pomenirea și un stih pentru mucenici.

Pomenirea lui Macrovie se face la 17 mai, după stilul nou, adică 4 mai după stilul vechi. Numele lui nu se află în Mineiul de azi al Bisericii Ruse.