Marcelin de Embrun

Sfântul Marcelin de Embrun, născut în Africa de Nord (provincia Africa Proconsularis), a fost întâiul episcop al Embrunului, în Galia, din 354, mort în jurul anului 374. În 313 a mers la Roma, împreună cu alți doi episcopi nord-⁠africani, Vincențiu și Domnin, la un sinod care a judecat mișcarea donatistă. Au fost primiți de papa Miltiade, care le-⁠a încredințat o misiune. Au debarcat la Nisa, după sfatul episcopilor adunați la Arles în 314, și au propovăduit Evanghelia locuitorilor de pe partea italiană a Alpilor, de la țărmul mării până la Vercelli, unde Eusebiu a fost ales episcop și unde s-⁠au despărțit. Marcelin și ucenicii lui au ajuns în Alpi, la Embrun. Marcelin a fost sfințit întâiul episcop al Embrunului de Sfântul Eusebiu de Vercelli, iar Vincențiu a ajuns episcop al Digne-⁠ului. Moaștele celor trei sfinți sunt cinstite la Digne. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite, pomeniți la 20 aprilie (stil nou; 3 mai pe stil vechi).