Masona din Mérida

Masona din Mérida a fost episcop al Méridei, în Spania, din 575 până în 582 și din 587 până la moarte, la începutul veacului al VII-⁠lea. Este cinstit ca sfânt de mai multe confesiuni creștine, ca unul dintre Sfinții Părinți din Mérida, împreună cu episcopii Pavel și Fidel.

Era got și mai întâi arian. S-⁠a convertit la credința catolică și în jurul anului 573 a ajuns episcop catolic al Méridei, urmându-⁠i lui Fidel Grecul. A izgonit din oraș pe episcopul arian (în jurul anului 579) și a sprijinit răscoala lui Hermenegild împotriva lui Leovigild. Era un om foarte milostiv, care nu făcea deosebire între iudei și păgâni în ajutoarele lui. Biograful spune că „era într-⁠adevăr got, dar dăruit cu toată inima lui Dumnezeu”, adică era catolic. A intrat tânăr în Biserică și a slujit din tinerețe la bazilica Sfintei Eulalia din Mérida, reclădită în cinstea ei de episcopul Fidel în jurul anului 560. Se spune că Masona avea o legătură atât de strânsă cu sfânta încât, prin rugăciunile și mijlocirea lui, a încetat o ciumă care pustia toată Lusitania. Nu se cunoaște niciun scris al lui care să fi supraviețuit; probabil a fost crescut ca oamenii de învățătură clasică, precum Leandru de Sevilla, contemporanul lui, cu care a împărțit un timp surghiunul.

În 582 Mérida a fost ocupată de Leovigild, care a încercat să-⁠l convingă pe episcop să se întoarcă la arianism. Masona a refuzat și a fost destituit, iar arianul Sunna a fost numit episcop al orașului, deși comunitatea catolică a primit un alt episcop, numit de rege, pe nume Nepopis. Chemat la Toledo, Masona a refuzat din nou să se convertească și n-⁠a vrut să predea tunica Sfintei Eulalia (pe care regele voia s-⁠o așeze într-⁠o biserică din capitală, dar care probabil se cuvenea arienilor), motiv pentru care a fost surghiunit. S-⁠a putut întoarce la Mérida abia în jurul anului 585, în orice caz înainte de moartea regelui, în aprilie sau mai 586. Nepopis a părăsit orașul când Masona s-⁠a întors, odată cu convertirea lui Reccared, în 587. Arianul Sunna a mai rămas o vreme la Mérida.

A participat la al III-⁠lea Sinod de la Toledo (589) și mai târziu la al IV-⁠lea. A murit după anul 606. A construit un xenodochion (în 580), un han pentru călători, cu un spital pentru bolnavi, deschis și iudeilor; a arătat bunătate chiar și față de păgâni, lucru socotit în mod limpede lăudabil de biograful său. A ridicat multe biserici și mănăstiri în oraș și împrejur, între care una închinată Maicii Domnului. Cinstit de multă vreme împreună cu Sfinții Părinți din Mérida, a fost uitat veacuri și a fost reînviat la sfârșitul veacului al XX-⁠lea, când sărbătoarea lui a fost fixată la 14 noiembrie.