Meletie de la Ipseni

Cuviosul Meletie de la Ipseni (Meletios din Lardos) s-⁠a născut spre sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea în satul Lardos din insula Rodos, cu numele de botez Emanuil. Părinții lui, Nicolae și Stamatia, l-⁠au crescut în dragoste de Dumnezeu și în tradițiile neamului. Încă din pruncie se vedea că este vas ales: refuza laptele mamei în zilele de post, miercurea și vinerea. Mai târziu împărțea săracilor bunuri din hambarul părintesc fără ca ele să scadă, spre uimirea părinților care îl mustraseră.

A învățat să citească de la preotul satului și a studiat cu osârdie viețile sfinților, încercând să le imite nevoințele prin priveghere, rugăciune și post. Se retrăgea în pădure, într-⁠o peșteră din ținutul vechii mănăstiri, atunci în ruină, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a Înălțimii (Ypseni). Într-⁠o noapte a văzut un stâlp de lumină coborând din cer peste o măslin străvechi și, apropiindu-⁠se, a găsit o veche icoană a Maicii Domnului. Maica Domnului i s-⁠a arătat apoi în vedenie și i-⁠a poruncit să ridice acolo o biserică și să refacă mănăstirea; i-⁠a arătat și locul unde să sape ca să afle banii. Meletie a găsit o comoară ascunsă, a luat învoire de la autoritățile turcești, a zidit biserica și chiliile din jur, a primit îngerescul chip și numele Meletie și s-⁠a nevoit acolo. Arhiereul locului l-⁠a hirotonit diacon și preot și l-⁠a pus egumen.

Faima lui s-⁠a răspândit în tot insula. A tămăduit bolnavi și a izbăvit pe mulți îndrăciți, a primit cu bunătate pe cei prigoniți de turci și i-⁠a îndemnat pe creștini să rămână credincioși credinței părinților. Turcii căutau prilej să-⁠l ucidă. La bătrânețe a fost învinuit pe nedrept: un turc a făcut grea o creștină din Lardos, Pelaghia, bolnavă la minte, iar turcii au silit-⁠o să-⁠l arate pe cuvios drept tată al pruncului. Chemat în fața mitropolitului Rodosului, Meletie nu a putut răbda învinuirea și și-⁠a dat duhul la picioarele arhiereului. Adevărul s-⁠a văzut când s-⁠a pregătit trupul pentru îngropare. A fost îngropat în curtea catedralei Intrării Maicii Domnului în Biserică, iar când mormântul a fost deschis mai târziu, moaștele s-⁠au aflat mirositoare. Este pomenit la 12 februarie (stil nou).