Mihail Isaev

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Isaev, diacon, s-⁠a născut la 11 ianuarie 1875 în satul Krîlovka, ținutul Cembar al guberniei Penza, în familia țăranilor Vasile și Xenia Isaev. A urmat școala zemstvei din sat și în 1891 a intrat la seminarul învățătoresc din Penza, pe care l-⁠a absolvit la 24 mai 1894. La 1 august același an a fost învățător la școala zemstvei din satul Bolșoi Samovet, ținutul Lipețk al guberniei Tambov, iar la 1 septembrie 1894 s-⁠a mutat în aceeași slujbă la satul Studenki.

La 12 iunie 1899 s-⁠a căsătorit în biserica Nașterii lui Hristos din Studenki cu Sofia Ivanovna Romanovskaia, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, fiica diaconului acestei biserici. În martie 1901 a dat examenul pentru diacon după programa Sinodală și a fost numit diacon la biserica din Studenki, în locul socrului său. A fost hirotonit la 8 aprilie 1901 de episcopul George (Orlov) al Tambovului și Șațkului. Din 1901 până în 1910 a fost învățător la școala parohială, iar până la arestarea din 1935 a slujit ca diacon la biserica Nașterii lui Hristos din Studenki. În dosar este numit protodiacon. Familia lui, la data arestării, era alcătuită din soție și din sora ei, Evghenia Ivanovna.

A fost arestat la 19 mai 1935, în același dosar cu episcopul Uar (Șmarin) de Lipețk, pentru protestul enoriașilor împotriva luării clopotelor. La interogatorii nu s-⁠a recunoscut vinovat și a fost osândit la cinci ani de privațiune de libertate. Și-⁠a ispășit pedeapsa în Kazahstan, în Karlag. La 16 septembrie 1937 a fost arestat din nou, împreună cu preotul Alexandru Orlov și alți clerici, sub învinuirea că „aflându-⁠se în secția Tartaul, organizat într-⁠un grup, făcea printre deținuți agitație contrarevoluționară”. La interogatoriu a spus că îi cunoaște pe Karasev și Orlov fiindcă au locuit în aceeași baracă, că au vorbit despre treburi gospodărești, că a cântat cu Karasev cântări când mergeau la râu, dar că nu a văzut cine a făcut pe nisip chipul unei biserici din pietre, nici ale altarului, și nu se recunoaște vinovat. Într-⁠un act din 3 septembrie 1937 se spune că au fost descoperite pe nisip, la secția Tartaul, imaginea unei biserici, un altar și iconițe din pietre, făcute de preoții deținuți, care țineau acolo slujbe și molifte, iar comandantul a răspândit pietrele și i-⁠a alungat de acolo. În octombrie 1937 s-⁠a dat actul de acuzare, potrivit căruia un grup de bisericani ar fi făcut în tufișurile de pe malul râului o biserică, cu închipuirea altarului, a icoanelor și a crucilor, în care se țineau slujbe, molifte și convorbiri.

Prin hotărârea troicii NKVD a regiunii Karaganda din 31 octombrie 1937, protodiaconul Mihail Isaev a fost osândit la moarte, împreună cu alți clerici. Sentința a fost împlinită la 2 noiembrie 1937, la miezul nopții; locul îngropării nu se cunoaște. Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2000 l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ruși (20 august 2000). Este pomenit la 2 noiembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 23 septembrie, cu Soborul sfinților din Lipețk.