Mihail Platonov

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Platonov, preot, s-⁠a născut în 1868 în familia unui diacon din gubernia Nijni Novgorod. La trecerea în clasa a cincea a seminarului din Nijni Novgorod a fost scos de acolo la cererea părinților. Între 1890 și 1894 a fost învățător. La 20 octombrie 1894 a fost hirotonit diacon, iar la 19 iunie 1897 preot, și a slujit la biserica din satul Uvarovo, ținutul Kneaghinin, unde a fost învățător al școlii de alfabetizare. La 4 decembrie 1902 a primit nabederniță pentru munca în învățământul popular, iar în 1907 skufie.

Din 1907 a slujit în eparhia Saratovului sub conducerea sfântului sfințit mucenic Ermoghen (Dolganev), episcop de Saratov, cu care a avut relații bune. La 9 septembrie a fost numit observator al școlilor parohiale și de alfabetizare din districtul Hvalînsk. I s-⁠a încredințat și conducerea lecturilor și convorbirilor misionare în catedrala Kazanului din Hvalînsk, cu starovierii. În martie 1910 a fost numit conducător al școlii misionare Podlesnoe, iar în septembrie 1911 conducător și profesor de religie la școala învățătorească de fete cu două clase; a primit camilafcă. La 14 septembrie 1912 a fost numit preot la biserica Acoperământului din satul Bolșoi Melik, ținutul Balașov, iar la 16 ianuarie 1913 mutat la Saratov, la biserica Sfântului Serafim de Sarov, unde a fost profesor de religie la școala Serafimovski și la orfelinat. Din 1914 a ținut conferințe pe teme duhovnicești și morale. În vara lui 1916 a fost ales împuternicit pentru construcția bisericii-⁠monument în cinstea eroilor Primului Război Mondial, la cimitirul frățesc din Saratov. La 28 martie 1916 a primit cruce pectorală de aur. A fost membru al „Uniunii Sfântului Arhanghel Mihail”, a fost prezent la pelerinajul către noile sfinte odoare, icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului „Spaniolă” și ale marelui mucenic Pantelimon din satul Korneevka, și martor la zece vindecări de acolo.

După revoluția din februarie 1917 a întemeiat societatea ortodoxă „Pentru credință”, transformată înainte de alegerile pentru Adunarea Constituantă în blocul electoral „Pentru credință și ordine”, cu scopul de a restabili monarhia ortodoxă. Cu soția sa Valentina Serghievna a avut patru copii; fiul Vasile a primit rangul de diacon și a slujit în eparhia Saratovului după Marele Război Patriotic.

La începutul lui august 1918 s-⁠a primit la Saratov vestea uciderii de către bolșevici, în noaptea de 17 iulie 1918, a familiei ultimului împărat al Rusiei. La 4 august, starețul bisericii Sfântului Serafim, preotul Mihail Platonov, a făcut pomenirea în rugăciune a Unsului lui Dumnezeu ucis și a rostit un cuvânt despre prigoana credinței. Mulți dintre cei prezenți la slujbă nu și-⁠au putut opri lacrimile. La 21 august a apărut în „Izvestia Sovietului din Saratov” un articol, „Predica «sfântului părinte»”, care se încheia cu un îndemn către Ceka gubernială să ia seama la „această urâciune” și să ia măsurile cuvenite. Articolul și-⁠a făcut efectul: la 24 august părintele Mihail a fost arestat. La percheziție s-⁠au luat două părți din culegerea tipărită a predicilor lui, „Pentru credință și ordine”, alăturate dosarului ca probe materiale ale caracterului contrarevoluționar. Drept răspuns, Sfatul eparhial, în frunte cu protoiereul Alexei Hitrov, cu binecuvântarea Preasfințitului Gherman (Kosolapov), episcopul Volskului, a poruncit oprirea slujbelor la biserica Sfântului Serafim și a chemat enoriașii să ceară eliberarea starețului lor.

În septembrie 1918 a venit la Saratov Troțki, care a dat președintelui comitetului executiv gubernial, V. P. Antonov-⁠Saratovski, porunca să „submineze influența Bisericii”. Acesta a poruncit arestarea episcopului Gherman și a întregului Sfat eparhial și organizarea unui proces demonstrativ. După procesul demonstrativ din Sala mare a Conservatorului din Saratov, de la 6 octombrie 1918, episcopul Gherman a fost osândit la cincisprezece ani de privațiune de libertate cu muncă silnică, iar preotul Mihail Platonov la pedeapsa capitală. După recurs, în hotărârea tribunalului revoluționar din 9 ianuarie 1919, pentru aceeași faptă episcopul a fost iar osândit la cincisprezece ani de muncă silnică, iar preotul Mihail Platonov la douăzeci de ani de închisoare cu lucru obștesc.

Dar noilor mucenici nu le-⁠a fost dat să iasă din temnițele Cekăi: după atentatul asupra lui Lenin și înaintarea trupelor lui Denikin, prin hotărârea Cekăi gubernială din Saratov din 8 octombrie 1919, au fost osândiți la moarte ca „dușmani neîmpăcați ai puterii muncitorești-⁠țărănești”. După tradiție, când deținuții au aflat de pregătita împușcare, clericii în frunte cu episcopul Gherman au săvârșit în zidurile închisorii din Saratov slujba de înmormântare pentru ei înșiși și pentru tovarășii mireni. Preotul Mihail Platonov a fost ucis împreună cu episcopul, cu protoiereul Andrei Șanski (fost secretar al cancelariei sfântului sfințit mucenic Ermoghen, episcop de Saratov) și cu zece mireni, în noaptea spre 10 octombrie 1919, la marginea cimitirului Învierii din Saratov. A fost proslăvit în anul 2006. Este pomenit la 10 octombrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 12 septembrie, cu Soborul sfinților din Saratov (zi mișcătoare).