Mihail Voznesenski

Sfântul Mucenic Mihail Voznesenski (Mihail Matveevici Voznesenski) s-⁠a născut la 14 aprilie 1900 în așezarea Foșcevataia, ținutul Korocea al guberniei Kursk, în familia preotului Matvei Voznesenski, ucis de cei fără Dumnezeu în 1919. Mihail a învățat la seminarul teologic din Belgorod, pe care nu a apucat să-⁠l termine din pricina revoluției din 1917. Apoi a slujit ca citeț în bisericile eparhiei Belgorodului și a fost arestat în 1935. Era nepot al mitropolitului Eleuterie (Bogoiavlenski) al Lituaniei. La interogatoriu, anchetatorul l-⁠a întrebat cu cine din rude a corespondat. A răspuns că cu fratele, cu sora și cu unchiul, mitropolitul Eleuterie al Lituaniei, care în scrisori își exprimase dorința ca el să fie alături de dânsul, dar el socotise aceasta cu neputință și nu cerea să plece peste hotare; i-⁠a scris despre viața lui grea, despre cum trăiesc rudele, despre cunoscuții lui duhovnicești și despre dezbinarea bisericească din Rusia.

La 2 iulie 1935 a scris procurorului regiunii Kursk o cerere. Spunea că la 22 mai i se anunțase încheierea anchetei, iar după o boală grea de o lună și jumătate a putut cunoaște materialul de acuzare; că învinuirea este fără temei, că ancheta de trei luni nu a găsit nici o dovadă de agitație, că a auzit despre el păreri bune de la oameni de tot felul și că după aproape cinci luni de arest nu se socotește vinovat. Ceruse confruntare cu cei doi martori, ale căror mărturii i se păreau false și dictate de o altă voință. Curând după aceea, anchetatorul l-⁠a chemat la interogatoriu, iar în a doua cerere către procuror, Mihail Matveevici a povestit că la 2 august anchetatorul nu i-⁠a îngăduit să treacă în proces-⁠verbal declarațiile și l-⁠a îndepărtat cu strigăte și injurii; că tot timpul anchetei fusese tratat cu pornire, cu strigăte, bătăi din picioare și cuvinte ca „parazit”, „dezertor”, „trebuia împușcat de mult”, încât, aflându-⁠se întâia oară în viață la anchetă, fusese literalmente terorizat și dăduse, firesc, poate, mărturii nepotrivite. În ședința de judecată a respins toate învinuirile.

La 11 septembrie 1935 s-⁠a dat sentința: episcopul Antonie și protopopul Mitrofan Vilghelmski au primit zece ani de închisoare, preotul Alexandru Eroșov și citețul Mihail Voznesenski cinci ani, iar preotul Mihail Deineka trei ani. Au fost trimiși în Extremul Orient, în lagărul în care se afla arhiepiscopul Onufrie (Gagaliuk) al Kurskului. În martie 1938 au fost mutați la închisoarea din Blagoveșcensk, iar la 17 martie troica NKVD i-⁠a osândit la moarte. Mihail Voznesenski a fost împușcat la 1 iunie 1938 odată cu arhiepiscopul Onufrie, episcopul Antonie și ceilalți clerici, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 1 iunie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 1 august, cu Soborul sfinților din Kursk.