Mondry

Sfântul Cuvios Mondry (în latină Mundericus, în franceză și Monderic) a fost pustnic în veacul al VI-⁠lea la Cellettes, în eparhia Blois. Este cinstit ca sfânt; unii credincioși îl pomenesc la 12 mai, alții la 10 mai, după calendarul occidental.

A trăit într-⁠o chilie smerită, a cărei amintire se păstrează în vechiul nume al localității, Cella Sancti Mundrici, „chilia Sfântului Mondry”. Se spune că ar fi fost titularul unui scaun episcopal întemeiat în jurul anului 570 în Neustria; el însuși ar fi întemeiat la Cellettes o biserică și un sat, în amintirea chiliei sale dintâi. Pe mormântul lui s-⁠a ridicat, probabil în veacul al XI-⁠lea, o biserică.

Moaștele sale se păstrează în biserica parohială din Cellettes, într-⁠o racla din veacul al IX-⁠lea sau al X-⁠lea: o cutie mică de lemn acoperită cu plăci de os cu desene geometrice și cu balamale de fier. În timpul Războiului de o sută de ani au fost duse la Blois, pentru siguranță, iar în 1447 episcopul de Chartres le-⁠a adus înapoi solemn, în prezența lui Charles d'Orléans și a Mariei de Cleves. Uneori este identificat cu Sfântul Munderic de Langres.