Nerses al III-⁠lea Ziditorul

Sfântul ierarh Nerses al III-⁠lea Ziditorul (Nerse Ișhneli), catolicos al Bisericii Armene în anii 641-661/662, născut la Ișhan, în Tayk, este pomenit de Biserica Georgiei la 5 octombrie (după calendarul vechi), în Soborul cuvioșilor părinți și maici din Klarjeti. A rămas cunoscut mai ales ca ziditorul bisericii de la Zvartnoț.

Tinerețea și urcarea pe scaun

S-⁠a născut în satul Ișhan, din regiunea Tayk, și a fost crescut din copilărie în credința ortodoxă (calcedoniană). A studiat în Bizanț și a învățat limba greacă. A slujit în armata bizantină și a luat probabil parte la războiul bizantino-⁠persan (602-628). Istoricul armean Sebeos socotea că, în ciuda credinței și a prețuirii de care se bucura între armeni, Nerses a rămas toată viața în taină legat de calcedonianism. După ce a ieșit din armată a fost hirotonit diacon, apoi episcop al Tayk-⁠ului și a fost ales catolicos cu încuviințarea cnejilor armeni și a generalului Teodor Rștuni. Din cauza marii lui activități de ctitor a primit porecla Shinogh, „Ziditorul”.

Vremea catolicosatului

Catolicosatul lui a căzut în timpul cuceririlor arabe, când armenii încercau să-⁠și păstreze neatârnarea față de expansiunea islamică. Principatele armene erau aliate ale Bizanțului, mai ales sub împăratul Heraclie. Sub Constans al II-⁠lea (641-668) Nerses a menținut alianța cu Bizanțul și a fost mijlocitor între autoritățile bizantine și cnejii armeni dezbinați. În 644 a sprijinit numirea lui Teodor Rștuni ca mare comandant bizantin în Răsărit. În vremea lui s-⁠au ținut sinoadele de la Dvin din 645 și 648: în 645 s-⁠au primit douăsprezece canoane, intrate în Cartea Canoanelor armene, iar în 648 s-⁠a alcătuit o mărturisire de credință, cu explicarea poziției armenilor și osândirea Calcedonului, dar cu recunoașterea Bizanțului ca singura putere creștină. În 647 arabii au cucerit Dvinul, reședința catolicosului. În 652 împăratul Constans a mers în Armenia; Nerses l-⁠a primit în palatul din Dvin, iar împăratul a ridicat din nou chestiunea unirii bisericești. Într-⁠o duminică s-⁠a săvârșit la Dvin, la porunca lui Constans, Liturghia după rânduiala bizantină. Poziția lui Nerses, de aliat al Bizanțului, a dus la ruptura cu partida lui Teodor Rștuni. După plecarea împăratului la Constantinopol, a fost silit să părăsească Dvinul și a trăit scurt timp, în 653, la Constantinopol. Speranțele lui într-⁠un sprijin al lui Constans s-⁠au spulberat și s-⁠a mutat în Tayk, unde majoritatea populației mărturisea ortodoxia calcedoniană.

Anii din Tayk și zidirile

A trăit ca pustnic în satul natal Ișhan (circa 653-659). În această perioadă a reînnoit și întărit mișcarea monahală nu numai în Tayk, ci în tot Caucazul de Sud, lucru reflectat mai mult în izvoarele georgiene. Datorită darului de organizator, firii îngăduitoare și iubirii de nevoința monahală, a ridicat aici mai multe biserici, între ele catedrala catolicosală de la Ișhan, numită după satul lui. Despre aceasta vorbește scriitorul georgian din secolul X Gheorghe Merciule, autorul Vieții lui Grigorie de la Hanzta. A fost în legătură strânsă cu clerul georgian din Tayk, și de aceea îl socotesc sfânt și georgienii. După moartea lui Teodor Rștuni (658) a revenit, pe la 659, ca catolicos în Armenia centrală, la Vagharșapat. În 660, la Dvin, a luat parte la adunarea cnejilor, în care principatele armene și-⁠au recunoscut dependența de musulmani.

A ocrotit zidirea de biserici. În anii patruzeci ai secolului VII a ridicat complexul de la Zvartnoț, lângă Vagharșapat, în care voia probabil să-⁠și mute reședința; templul a fost sfințit în 652 în prezența împăratului Constans al II-⁠lea, care a dorit să ridice un asemenea lăcaș la Constantinopol. A reconstruit și biserica Sfântului Serghie din Dvin și mănăstirea Dzoravank din Vaspurakan, și pe la 642 a pus temelia unei biserici la Khor Virap, unde, după tradiție, a stat în închisoare Sfântul Grigorie Luminătorul. Lui i se atribuie și rânduirea, în 653, a uneia dintre cele mai importante sărbători armene, Arătarea Crucii pe muntele Varag, unde, după aflarea unei părticele din Lemnul Sfintei Cruci, a ridicat biserica Sfintei Cruci. A fost îngropat în partea de nord a incintei de la Zvartnoț, într-⁠un mormânt pregătit pentru el încă din viață.